Veaceslav Untilă

După mai bine de doi ani și jumătate, Republica Moldova are în sfârşit un președinte. La capătul unei îndelungate perioade de instabilitate politică, provocată de tentativele eşuate de alegere a preşedintelui ţării, reprezentanţii partidelor necomuniste din Parlament, au ajuns în cele din urmă la o înţelegere, alegându-l în această funcţie pe Nicolae Timofti. Dincolo de aprecierile de ordin general, precum că țara a obținut o nouă șansă de a se dezvolta în condiții de democrație iar comuniștilor le-a fost aplicată o lovitură serioasă, se impun totuşi unele precizări, pe care nu avem dreptul să le ignorăm.

- Dle Untilă, sunteţi unul dintre puţinii politicieni care au participat la conflictul armat de pe Nistru. Cum apreciaţi acest conflict, la 20 de ani de la declanşarea lui?
- Deşi unii încearcă să demonstreze că atunci a avut loc un război civil, eu cred că mai corect ar fi să spunem că a fost un război moldo-rus. Şi atunci, şi acum, avem două părţi în conflict – Moldova şi Rusia. Totodată, noţiunea de „război fratricid” utilizată în cazul evenimentelor din 1992 îşi are şi ea rostul, deoarece Federaţia Rusă a mobilizat în acel război (neoficial, desigur) cetăţeni ai Republicii Moldova ce locuiau şi locuiesc pe malul stâng al Nistrului. După destrămarea Uniunii Sovietice, forţele imperiale au semănat focare de conflict şi de război în fostele republici unionale, cu scopul de a zădărnici intenţiile fireşti ale acestor republici de a-şi dobândi independenţa. Nu este întâmplător faptul că războiul de pe Nistru a izbucnit imediat după ce Republica Moldova a devenit membră a ONU.

Decizia Alianţei pentru Integrare Europeană de a renunţa la ideea desfăşurării referendumului în problema simplificării procedurii de alegere a şefului statului în Parlament (care urma să aibă loc în luna aprilie) şi de a demara procedura de alegere a preşedintelui conform legislaţiei actuale era una previzibilă. Politicienii, analiştii, o bună parte din mass-media au anticipat o asemenea turnură cu mult înainte de anunţul oficial. Deci, nu putem spune că s–au dus discuţii în contradictoriu până în ultima zi, că intriga s-a păstrat până în ultimul moment, ori că o asemenea hotărâre ar fi surprins prea multă lume. Totuşi, în legătură cu aceste evenimente a existat o decizie care i-a surprins pe toţi. Mă refer la poziţia Partidului Liberal, care a declarat, prin liderul său, că nu va insista să propună un candidat la funcţia de preşedinte. În plus, Mihai Ghimpu a dat de înţeles că el personal nu pretinde la funcţia de speaker, chiar dacă acest lucru e prevăzut de Acordul de constituire al AIE.

Stimaţi prieteni!

În preajma Sărbătorilor de iarnă, vă doresc din toată inima ca Anul Nou – 2012, să vă aducă multe speranţe şi realizarea tuturor visurilor. Un Crăciun liniştit şi un An Nou bogat şi fericit pentru toţi vizitatorii blogului.

La mulţi ani!