O soluție greșită
Săptămâna trecută, trei din cele patru partide parlamentare – PCRM, PLDM și PD au votat pentru demararea procedurii de alegere a președintelui țării, stabilind data alegerilor pentru 18 noiembrie. Cei mai optimiști din fire, s-au grăbit să anunțe deja un început de consens politic și o posibilă depășire a crizei în care Republica Moldova se află de mai bine de doi ani de zile. În realitate însă, noi asistăm la o nouă etapă în perpetuarea crizei politice, care se va adânci și mai mult.
Este clar că votul solidar al celor trei partide parlamentare reprezintă nimic altceva decât următoarea etapă, a doua, a scenariului comunist de distrugere a AIE, de destabilizare a situației politice și de declanșare a unor noi alegeri parlamentare anticipate. La prima etapă, comuniștii și-au propus drept scop mimarea dialogului politic, respingând o ofertă comună a Alianței de guvernare și antrenând în acest exercițiu partidele în parte. Astăzi, putem constata că ei și-au atins scopul – discuțiile separate purtate de unele partide și unii politicieni cu PCRM, au trezit suspiciuni și neîncredere între componentele AIE.
Pe fondul acestor suspiciuni a apărut o competiție neoficială între minimum două, din cele trei partide ale Alianței, la baza căreia a stat instinctul de autoconservare. Pentru fiecare din cele două partide rămânerea în afara guvernării este cel mai puțin dorit scenariu şi ele fac tot posibilul pentru a evita o asemenea evoluție a situației. Separă și conduce – e un principiu care, fiind adaptat de comuniști la realitățile politice din Republica Moldova, ar suna cam așa: dezbină și culege roadele. Comuniştii au aplicat destul de reuşit această strategie, deoarece unele partide ale AIE s-au lăsat prea uşor ademenite în cursa ce le-a fost întinsă.
O influență aparte asupra evenimentelor au avut-o și inițiativele Primului ministru Vlad Filat și a Partidului Liberal Democrat din Moldova, care au vizat demiterea unor conducători de instituții, precum și preconizatele remanieri guvernamentale. Votul comuniștilor cu liberal-democrații în problema demiterii directorului SIS a avut menirea să atenţioneze o altă componentă a AIE să fie mai prudentă, dându-i de înţeles că viitorul ei ar fi în pericol. De aceea, putem deduce că această componentă a ales calea de apropiere de PCRM pentru a nu fi prejudiciată de o eventuală coaliție verde-roșie. Iar unica problemă sensibilă pentru PCRM, de fapt unica problemă de principiu era demararea procedurii de alegere a președintelui republicii. PD a oferit sprijinul de care avea atât de mult nevoie PCRM, determinând și PLDM să-și revizuiască poziția vizavi de alegerea Președintelui. Astfel, am asistat la o migrare masivă a două partide de pe centru-dreapta spre centru-stânga. Or, această mişcare a înclinat serios balanța în favoarea comuniștilor. Drept urmare, Partidul Liberal s-a pomenit a fi singurul partid care și-a păstrat poziția verticală în AIE și pe eșichierul politic în general.
Pentru a nu înregistra pierderi politice de moment, PLDM și PD și-au jertfit interesele politice în perspectivă. Şi în curând va fi clar, cine şi cât va avea de pierdut. Comuniştii nu sunt interesaţi în alegerea șefului statului și nici într-o coaliție la această etapă fie cu PLDM, fie cu PD, fie cu ambele formațiuni. PCRM are nevoie de anticipate, pentru a verifica dacă poate reveni la guvernare de unul singur, așa cum se pare că îi sugerează lui Vladimir Voronin consultanții săi politici. Dacă alegerile anticipate vor lăsa practic intacte rezultatele pe care le au la moment partidele, nimeni nu-l va împiedica pe Voronin să se alieze cu liberal-democrații, cu democrații sau cu ambii. În schimb, el va fi liniștit că și-a încercat șansa până la capăt.
PCRM are de ce să fie satisfăcut și să afișeze o vădită încredere în forțele proprii și în viitorul său politic. În urma jocurilor ce au avut loc în ultima perioadă pe scena politică autohtonă, constituirea AIE-3 pare aproape imposibilă după următoarele alegeri anticipare, chiar dacă rezultatul înregistrat de PLDM, PD și PL va permite acest lucru. Prea departe s-a mers în relațiile dintre componentele AIE, prea mult venin și răutate s-a acumulat pentru a putea admite ideea unei noi alianțe de guvernare democratică.
După votul solidar al PLDM și PD cu comuniștii în problema alegerii președintelui țării, putem spune că a început sfârșitul AIE şi a guvernării democratice. Alianța a pierdut unicul avantaj pe care-l avea – unitatea, acea unitate care încă mai menținea vii iluziile unei importante părți a societății. Acum, din aceste iluzii s-a ales praful.
Nu este greu să ne dăm seama cum vor derula lucrurile în continuare. La data de 18 noiembrie va avea loc prima tentativă de alegere a șefului statului care, cel mai probabil, se va solda cu eșec. Peste circa două săptămâni sau poate ceva mai mult, va urma o nouă încercare de alegere a președintelui și, iarăși, cel mai probabil, un nou eșec. Vor apărea condițiile necesare pentru anticipate și aici va începe partea a treia a scenariului comunist – se va insista pe dizolvarea cât mai grabnică a Parlamentului și pe demararea imediată a alegerilor anticipate. Campania electorală va lua startul imediat după sărbătorile de iarnă, iar către finele iernii-începutul primăverii vom avea noi alegeri anticipate. Şi cum aceste alegeri sunt provocate de comunişti, rezultatul lor ar putea să nu fie în favoarea democrației.
Timpul, 28 octombrie 2011
