Cine vrea înlăturarea liberalilor de la guvernare
În ultimul timp, discuţiile despre „reformatarea Alianţei” au căpătat amploare. În special, după ce de la PCRM s-a desprins grupul Mişin şi a apărut, din punct de vedere teoretic, perspectiva formării unei noi coaliţii majoritare(52 de voturi) de către două dintre componentele actualei alianţe de guvernare şi cele două grupuri rebele(Dodon şi Mişin). Dacă facem o analiză detaliată a situaţiei, vedem că toate declaraţiile la tema în cauză nu sunt deloc întâmplătoare şi urmăresc un interes mult mai mare decât simpla apariţie pe ecranele azurii a unui sau altui lider. În realitate, avem de a face cu un joc bine pus la punct, interesele urmărite fiind strategice.
Este evident că asemenea declaraţii sunt convenabile pentru cel puţin trei tabere politice. Primul mare beneficiar de pe urma desprinderii grupului Mişin din PCRM şi a apariţiei discuţiilor despre „reformatarea Alianţei” sunt(şi nu mă tem să spun acest lucru deschis) liberal-democraţii şi democraţii. Astfel, ei cred că au obţinut o pârghie de influenţă în plus asupra liberalilor, un mijloc de a tempera solicitările Partidului Liberal, pentru a-l determina să devină mai „cooperant” şi să meargă la unele concesii, când se negociază pe marginea unor posibilităţi reale de a influenţa actul guvernării. Este clar că soluţia trebuie căutată în zona unor compromisuri rezonabile reciproce şi nicidecum prin condiţionări categorice, de natură să provoace disensiuni şi neînţelegeri în interiorul Alianţei. Dar partenerii de guvernare ai liberalilor nu prea sunt dispuşi să cedeze şi, din acest punct de vedere, şantajul subtil prin intermediul grupurilor Mişin şi Dodon cade cât se poate de bine PLDM şi PD. Numai că acei care au pus în aplicare acest joc periculos, se pare că nu au ţinut cont de un element esenţial ce defineşte activitatea PL – liberalii nu s-au agăţat neapărat de funcţii şi pentru ei guvernarea nu este un scop în sine. Pentru liberali guvernarea are sens doar în condiţiile în care poţi contribui la schimbarea situaţiei din ţară, doar atunci când ai posibilitatea să realizezi proiectele propuse şi să-ţi îndeplineşti promisiunile făcute celor ce te-au sprijinit cu încrederea lor. Acesta este marele atu al Partidului Liberal, pe care nici partenerii, nici oponenţii săi politici nu-l vor putea combate niciodată. Chiar dacă vor mai crea grupuri-clonă de genul celor deja existente.
Al doilea mare beneficiar al acestor scenarii perfide sunt transfugii din PCRM. Şi aici mă refer atât la grupul Dodon, cât şi la grupul Mişin. Aceştia au nevoie de o motivaţie puternică pentru a-şi argumenta plecarea din PCRM. Or, argumentul slăbirii fostului colos de guvernare este bun pentru oricine, numai nu pentru Mişin şi Dodon. Pentru a putea rămâne în cărţi şi a spera la voturile şi simpatiile electoratului de stânga, ei trebuie să demonstreze că tactica pe care au ales-o pentru demolarea guvernării de centru-dreapta este mai eficientă decât cea aleasă de comunişti. Iar cel mai atractiv subiect pentru potenţialii lor alegători de pe segmentul respectiv este înlăturarea liberalilor de la guvernare, „reformatarea Alianţei” prin instituirea unei majorităţi de centru-stânga.
Al treilea mare beneficiar, căruia liberalii aflaţi la guvernare îi stau ca un os în gât(de ce să nu o recunoaştem?) sunt anumite grupuri de influenţă de la Moscova. Rusia a pierdut partida pentru Moldova după alegerile parlamentare anticipate din 2010, când, prin intermediul lui Narâşkin, a încercat să încropească o coaliţie comunisto-democrată, şi acum este dornică de revanşă. Moscova înţelege că atâta timp cât există AIE, Moldova va avansa pa calea integrării europene şi a reformelor şi se va îndepărta constant de Kremlin, o traiectorie inacceptabilă pentru cei care visează la refacerea URSS într-o formă sau alta. La sigur că, în spatele celor care zdruncină astăzi Alianţa, stau şi strategii de la Kremlin. Mai ales că astfel de personaje politice ca Dodon şi Mişin nici nu ascund că pentru ei Moscova constituie o prioritate în activitatea pe care o desfăşoară zi de zi.
Prin prisma celor menţionate mai sus, aflarea în continuare a liberalilor la guvernare urmează a fi abordată ca un obiectiv strategic, realizarea căruia necesită multă responsabilitate şi maturitate politică. Şi de aceste calităţi trebuie să dea dovadă nu atât liberalii, cât partenerii lor de coaliţie – liberal-democraţii şi democraţii. Alianţa pentru Integrare Europeană îşi are rostul doar prin componentele care au constituit-o. Aceste trei formaţiuni şi-au asumat povara guvernării şi ele sunt pur şi simplu obligate să ducă această povară până la sfârşitul mandatului ce le-a fost încredinţat. O altă formulă de conlucrare, cu implicarea altor actori politici, ar însemna o altă guvernare. Or, în joc este pusă nu doar guvernarea democratică a Republicii Moldova, ci, în genere, viitorul ţării. De aceea, ieşirile hazardate ale lui Igor Dodon, Vadim Mişin şi a altora de teapa lor se cuvine a fi taxate ca atare de către toţi reprezentanţii AIE. Jocurile politice cu utilizarea acestor personaje sunt contraproductive şi numai atunci când acest lucru va fi înţeles, vom putea vorbi despre o şansă reală pentru viitorul Republicii Moldova. Să nu uităm că guvernările vin şi se duc – contează ce rămâne în urma lor.
Timpul, 29 iunie 2012
