Comuniştii şi referendumurile
Comuniştii continuă să tulbure apele politice în Republica Moldova, acţionând după principiul: cu cât e mai rău pentru ţară, cu atât e mai bine pentru dânşii. Văzând că nu au reuşit declanşarea unor noi alegeri anticipate la începutul anului curent, comuniştii au demarat o amplă campanie de nesupunere civică, impunând practic organele administraţiei publice locale în care deţin majoritatea să iasă din cadrul legal şi constituţional existent. A urmat o campanie la fel de amplă de discreditare a drapelului de stat, care trebuia, în opinia lor, să fie înlocuit de bicolorul elaborat de un activist comunist, şi care era prezentat tuturor drept „drapelul istoric al Moldovei”. În cadrul campaniei, într-un mod absolut sfidător, pe mai multe instituţii de stat a fost arborat acest bicolor, ce nu era înregistrat nici măcar în Registrul Comisiei Naţionale pentru Heraldică. Cum şi acea campanie furibundă nu a dat efectul scontat, comuniştii au pornit-o pe a treia – referendumurile locale care, se vede de la o poştă, au scopul de a nu permite ca ţara să se dezvolte în condiţii de stabilitate. Deloc întâmplător, consilieri comunişti din Consiliul Municipal Bălţi şi-au anunţat deja intenţia de a organiza un referendum în problema extinderii autonomiei locale pe data de 9 septembrie(situaţie care continuă să rămână incertă chiar şi după şedinţa de Guvern de la Bălţi, în cadrul căreia a fost avizat pozitiv un proiect de lege ce prevede atribuirea acestui municipiu a statului de unitate administrativ-teritorială de nivelul II, reparând o greşeală comisă anume de guvernarea comunistă, în 2003, când municipiului Bălţi i s-a acordat competenţele unei autorităţi publice de nivelul I). Totodată, deputaţii PCRM au promis că vor organiza referendumuri în diferite localităţi ale ţării, în special acolo unde reprezentanţii acestui partid au majoritatea.
Iniţiativele comuniştilor sunt periculoase pentru frageda democraţie din Republica Moldova din mai multe puncte de vedere. Dar mai întâi aş vrea să fac o precizare: nu referendumurile în sine sunt periculoase, ele fiind o formă democratică de consultare sau de impunere a voinţei cetăţenilor aplicată în întreaga lume – periculoasă este modalitatea în care tratează acest exerciţiu de atitudine civică actuala opoziţie comunistă. Or, este clar că pentru comunişti mai puţin contează aflarea opiniei cetăţenilor, mult mai importantă fiind folosirea referendumurilor în scopuri politice, ca armă împotriva actualei guvernări. În felul acesta se atentează direct la unul dintre drepturile fundamentale ale omului – la libera exprimare a voinţei. Dacă vor continua în acelaşi ritm, comuniştii vor discredita noţiunea de referendum şi pe viitor oamenii nu vor mai putea apela la ele în scopuri democratice. În consecinţă, iniţiatorii oricărui referendum de acum încolo vor fi suspectaţi de interese politice meschine, reacţia societăţii în mare parte urmând să fie una adversă.
Riscul este enorm, deoarece comuniştii îi împing pe iniţiatorii referendumurilor să sfideze norma legală în vigoare, scopul urmărit fiind de a provoca prin intermediul iniţiativelor respective confruntări politice cât mai acerbe. Exemplul municipiului Bălţi este elocvent în acest sens. Se ştie că, potrivit legislaţiei în vigoare, în astfel de probleme ca extinderea autonomiei teritoriale, referendumuri nu se desfăşoară. În plus, există norma generală care stipulează că autorităţile locale pot veni cu decizii de iniţiere a plebiscitelor, însă data acestora în toate cazurile este stabilită de către Comisia Electorală Centrală. Cu alte cuvinte, asemenea referendumuri nu pot avea continuitate şi finalitate juridică, ceea ce deconspiră adevărata intenţie a comuniştilor – de a destabiliza situaţia.
Din alt punct de vedere, este absolut evident că PCRM încearcă din nou(aşa cum a făcut tot timpul) să divizeze societatea moldovenească în două tabere. Comuniştii înţeleg foarte bine că au şanse să-şi păstreze electoratul doar mobilizându-l la luptă. Iar în cazul în care în viitorul apropiat nu se prevăd careva campanii electorale, ei sunt nevoiţi să inventeze motive pentru a ţine în permanenţă oamenii pe baricade. Astfel, PCRM îşi dovedeşte încă o dată factura de partid ce nu poate să făurească, dar obţine dividende politice mergând numai pe calea conflictelor. Apropo, chiar şi în perioada aflării la guvernare comuniştii au avut aceeaşi tactică. De cele mai multe ori, dorind să-şi camufleze incapacitatea de a soluţiona gravele probleme de ordin social-economic, de a avea o politică externă eficientă, bazată pe relaţii de parteneriat durabile, ei declanşau campanii virulente împotriva opoziţiei. Opt ani de aflare a PCRM la guvernare au însemnat opt ani de luptă continuă.
Însă, nici fiind la putere, nici fiind în opoziţie, comuniştii nu au înţeles un lucru elementar – oamenii s-au săturat de lupte, oamenii vor să trăiască în pace şi să contribuie la dezvoltarea ţării lor. De aceea, toate campaniile politice demarate de comunişti în ultima perioadă s-au stins la fel de repede cum au şi început. Aceeaşi soartă o va avea şi noua campanie – cea cu referendumurile. Pentru că tot mai mulţi oameni înţeleg ce intenţii urmăresc de fapt comuniştii şi ce se ascunde în spatele declaraţiilor şi acţiunilor lor. Şi cu cât mai mult va insista PCRM pe politica confruntărilor şi a distrugerilor, cu atât mai izolat şi cu mai puţini susţinători va rămâne. Căci procesul de triere politică are un curs firesc, ce nu poate fi schimbat, oricât de mult şi-ar dori unii acest lucru. Iar esenţa acestui proces este una simplă – forţele distructive sunt scoase iniţial pe tuşă, pentru a fi ulterior eliminate din politică.
Timpul, 10 august 2012
