Anul care va decide viitorul Republicii Moldova
În ultimii trei ani, Moldova a avansat considerabil pe calea integrării europene. Ceea ce părea imposibil acum câţiva ani, începe să prindă contur – Republica Moldova are o perspectivă europeană clară şi acest lucru îl recunosc nu doar oficialii de la Chişinău, ci şi cei europeni. Astfel, deja în anul 2013, Republica Moldova va finaliza negocierile şi va semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, va semna Acordul privind Zona de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător şi Acordul privind liberalizarea regimului de vize. Cel mult la începutul anului 2014, Moldova va deveni de facto parte a Europei, cetăţenii şi agenţii economici având acces liber în Uniunea Europeană. În plus, Republica Moldova a aderat la Spaţiul aeronautic european comun, iar într-un timp nu prea îndepărtat va deveni parte a pieţei energetice europene.
Aceste realizări se datorează atât eforturilor depuse de guvernarea democratică a Republicii Moldova pe calea promovării democraţiei şi reformelor, cât şi conjuncturii externe favorabile. Nu este un secret pentru nimeni că, indiferent de declaraţiile care se fac, porţile Uniunii Europene încetul cu încetul încep să se închidă. Cele două mari valuri de extindere a UE după încheierea războiului rece au demonstrat că şi capacitatea de asimilare a noilor componente de către Uniunea Europeană este una limitată. UE a „absorbit” tinerele democraţii construite, de multe ori, pe ruinele lagărului socialist şi le-a oferit un mediu prielnic pentru dezvoltare în condiţii de stabilitate. În felul acesta, UE s-a asigurat că pe bătrânul continent nu vor exista linii de demarcare de genul celor din timpul războiului rece. În prezent, despre o nouă extindere a UE se poate de vorbit în termeni concreţi doar în cazul Croaţiei, stat care va adera la familia europeană în 2013. Acum trei ani, chiar dacă nimeni nu ar fi recunoscut oficial acest lucru, era aproape sigur că porţile UE se vor închide imediat după aderarea Croaţiei. Se pare însă că Republica Moldova a reuşit să-i facă pe oficialii europeni să-şi revizuiască punctul de vedere. Cu sau fără voia ei, guvernarea democratică a Republicii Moldova din ultimii trei ani a determinat repoziţionarea şi recroirea sferelor de influenţă în Europa. Dacă până mai ieri, unele semne de întrebare pentru europeni le ridica Georgia, după alegerile legislative recente din această ţară, a devenit clar că drumul ei spre Europa va fi mult mai lent. În noile condiţii, unica miză pentru Europa în această regiune este Republica Moldova, care ar putea fi singurul stat ex-sovietic(cu excepţia republicilor baltice, care au aderat demult la UE), pentru care porţile Uniunii vor mai rămâne deschise un timp.
Republica Moldova reprezintă interes pentru UE şi prin faptul că e un stat mic şi prin câteva infuzii financiare puternice poate fi lesne adus la un nivel de viaţă comparabil cu cel din UE. Pentru UE acest efort financiar ar fi unul neînsemnat, iar efectul ar fi maxim. În schimb, UE ar obţine o zonă de stabilitate la frontiera sa şi o veritabilă punte de legătură cu restul spaţiului ex-sovietic. Fără îndoială, Republica Moldova provoacă motive de îngrijorare pentru Occident. În primul rând, pentru că este un stat care nu-şi controlează la modul practic întreg teritoriul. În al doilea rând, pentru că, indiferent de eforturile depuse, continuă să rămână un furnizor(deşi, în proporţii mult mai mici ca anterior) de contrabandă. În al treilea rând, Republica Moldova constituie deseori un punct de trecere pentru organizatorii canalelor migraţionale. Nu în ultimul rând, contează şi faptul că, în actuala ei situaţie, Republica Moldova este extrem de vulnerabilă în relaţia cu Estul, în special, cu Federaţia Rusă, care o foloseşte ca instrument de presiune asupra Occidentului. Dat fiind cele expuse, acceptarea Republicii Moldova în UE, aderarea ei la spaţiul comun de stabilitate şi control eficient pe toate dimensiunile, ar soluţiona o mare problemă cu care se confruntă astăzi Bruxelles-ul la frontiera de est a Uniunii. Şi chiar dacă se va merge pe aşa-numita variantă Cipru, când o parte a teritoriului(regiunea transnistreană) se va afla temporar în afara teritoriului UE, aceasta oricum ar soluţiona multe din problemele cu care se confruntă în prezent Bruxelles-ul.
Rusia înţelege perfect situaţia şi încearcă să împiedice evoluţia lucrurilor în baza acestui scenariu. Aşa se explică, în mare parte, activizarea forţelor pro-Est din Republica Moldova, dar şi tensiunile vizibile care au apărut în procesul de reglementare a problemei transnistrene, precum şi la negocierile privind un nou contract de asigurare a Republicii Moldova cu gaze naturale. Într-un mod straniu, forţe politice de stânga, care de obicei sunt într-o concurenţă acerbă, îşi dau acum mâna, încep să promoveze mesaje similare, îşi coordonează acţiunile şi vin cu propuneri de alternativă integrării europene a Republicii Moldova. Frontul pro-Est din Republica Moldova, care a existat întotdeauna, s-a transformat într-un front anti-Vest. Niciodată ideea de integrare europeană nu a avut atât de mulţi oponenţi în Republica Moldova, care să se manifeste ca un tot întreg şi niciodată provocările şi încercările de a submina coaliţia democratică de guvernare nu au fost atât de insistente.
Lunile ce urmează vor fi un adevărat test pentru Rusia care, oficial, s-a declarat mereu un adept al integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, dar şi un adept al relaţiilor de prietenie şi de bună colaborare cu Chişinăul. Nesemnarea unui acord privind aprovizionarea Republicii Moldova cu gaze naturale, de rând cu creşterea presiunii în dosarul transnistrean, vor fi cele mai clare dovezi că Kremlinul păstrează aceste două pârghii pentru a exercita şi în continuare presiuni asupra Chişinăului, pentru a-l determina să abandoneze calea de integrare europeană. Astăzi, noi vedem o nouă Rusie, o Rusie care se aseamănă tot mai mult cu fosta Uniune Sovietică – desfăşurarea paradelor militare în Piaţa Roşie, discursul agresiv în raport cu factorii de decizie occidentali, tratarea fostelor republici unionale de pe poziţia fratelui mai mare etc. Şi această Rusie pare a fi mai decisă ca oricând să-şi păstreze sferele tradiţionale de influenţă. Iar teritoriul dintre Prut şi Nistru, în opinia Moscovei, face parte din aceste sfere de influenţă cel puţin de la 1812 încoace, dacă nu chiar de la ţarul Petru I.
În lumina celor menţionate mai sus, este evident că anul 2013 va fi unul decisiv pentru viitorul ţării noastre. Va fi anul în care guvernarea democratică şi pro-europeană a Republicii Moldova va trebui să facă faţă unor presiuni fără precedent, să dea dovadă de unitate, consecvenţă, perseverenţă şi abilitate în atingerea scopurilor propuse. În 2013 se va da bătălia hotărâtoare pentru viitorul Republicii Moldova şi aceasta trebuie să ne mobilizeze. Nu este exclus, că în 2013 ne vom juca ultima şansă la un viitor demn în marea familie europeană.
Timpul, 16 noiembrie 2012
