Simbolurile comuniste nu trebuie repuse în legalitate
Avizul Comisiei de la Veneţia în privinţa interzicerii simbolicii comuniste în Republica Moldova a reaprins polemica din societatea noastră, deşi avizul respectiv are un caracter consultativ şi nu este obligatoriu pentru executare.
Vom menţiona că prestigioasa instituţie internaţională a examinat problema prin prisma juridică, dar nu şi prin cea politică şi morală, aspecte care au fost decisive la adoptarea de către Parlament, în vara anului trecut, a deciziei de condamnare a crimelor regimului comunist totalitar, dar şi a interzicerii simbolicii comuniste. Astfel, Comisia de la Veneţia nu s-a referit la crimele comunismului, ci doar la simbolică, făcându-se abstracţie de faptul că interzicerea simbolicii este o consecinţă a examinării şi „contabilizării” crimelor respective. Am să amintesc că în timpul Preşedinţiei interimare a lui Mihai Ghimpu, în Republica Moldova a activat o comisie care a investigat chestiunea în cauză iar concluziile acesteia au fost cât se poate de clare. Aşadar, este absolut evident că problema simbolicii comuniste poate fi examinată numai „la pachet” cu problema crimelor comunismului.
Greşesc amarnic acei care cred că, de condamnarea crimelor comunismului şi de interzicerea simbolicii comuniste au avut nevoie Mihai Ghimpu, Partidul Liberal sau oricare alt partid. De acest gest de recuperare şi compensare morală au avut nevoie toţi acei care au suferit de pe urma monstruosului regim, iar aici îi avem în vedere pe sutele de mii de oameni care au fost exterminaţi de „eliberatorii sovietici” în timpul şi după cel de-al doilea Război Mondial, pe victimele foametei organizate, a deportărilor în gulaguri, pe cei expropriaţi în folosul unui regim criminal, fiindu-le încălcate cele mai elementare drepturi ale omului – dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul la libera exprimare, dreptul la viaţă privată etc. Comunismul sovietic, inclusiv manifestările sale în Moldova, poate fi comparat cu cele mai odioase regimuri totalitare din câte au fost şi, spre regret, continuă să mai fie în întreaga lume. Pentru a ilustra mai bine ce a însemnat regimul comunist pentru noi, voi face o paralelă cu regimul care este astăzi la putere în Coreea de Nord. După cum acolo oamenii nu au dreptul să gândească altfel decât conducerea ţării, după cum acolo oamenilor li se interzice să se manifeste ca personalităţi, după cum acolo e înăbuşită orice iniţiativă liberă, iar potenţialii oponenţi ai regimului sunt anihilaţi, aşa era şi la noi în perioada regimului totalitar comunist. Prin urmare, problema este mult mai profundă decât ar putea crede experţii Comisiei de la Veneţia care, dacă ar fi avut mandat să examineze latura morală şi istorică a problemei, nu doar cea juridică, la sigur avizul ar fi fost cu totul altul.
Nu mai puţin odios pentru Republica Moldova a fost şi regimul comunist care a guvernat în perioada 2001-2009 sub semnul secerii şi ciocanului. Eu am editat două volume ce includ toate fărădelegile comise de comuniştii moldoveni în anii în care s-au aflat la putere. Acei mai bine de opt ani de guvernare comunistă au fost marcaţi de grave încălcări ale drepturilor omului, de înăbuşirea liberei iniţiative, de persecutare a oponenţilor, de distrugere a oricărei speranţe la un trai mai bun. Iar la finalul acestei perioade, mă refer la tragicele evenimente de după 7 aprilie 2009, când sute de tineri au fost duşi cu forţa în comisariatele de poliţie, fiind torturaţi şi umiliţi, comunismul şi-a arătat adevărata lui faţă, care nu conţinea nimic uman.
O dovadă a esenţei profund antidemocratice a comunismului o constituie şi comportamentul PCRM din ultimii ani. Ce au făcut în acest răstimp comuniştii moldoveni sub simbolul secerii şi ciocanului? Au organizat acţiuni anticonstituţionale de nesupunere civică, au chemat oamenii permanent pe baricade, şi-au bătut joc de simbolurile de stat, declanşând o întreagă campanie împotriva drapelului de stat şi cerând înlocuirea lui, au refuzat să recunoască legitimitatea Parlamentului, chiar dacă au continuat să beneficieze din plin de democraţie şi parlamentarism, au refuzat să recunoască Preşedintele ţării, chiar dacă acesta a fost ales legal(lucru confirmat şi de organele competente), au încercat să saboteze orice efort al conducerii ţării îndreptat spre asigurarea unui prezent şi a unui viitor demn Republicii Moldova. Cu alte cuvinte, comuniştii au demonstrat continuu că sunt o forţă distructivă, care se ghidează doar de interesele proprii. În toţi aceşti ani, comunişti ne-au oferit o mulţime de dovezi că sunt duşmanii democraţiei şi că în comportamentul lor este tot mai pregnant elementul de anarhie, lucru care reprezintă un mare pericol pentru viitorul Republicii Moldova.
Din aceste considerente, pasul făcut de Parlament în iulie 2012(condamnarea comunismului şi interzicerea simbolicii comuniste) a fost unul logic şi corect, iar revenirea la situaţia anterioară acestei decizii va însemna o trădare a celor care au avut de suferit de pe urma regimului comunist.
Timpul, 29 martie 2013
