Lecţia de rusă
Nu mă voi referi în acest material la limba rusă, care este o limbă frumoasă şi în care au scris Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Bulgakov etc. Mă voi referi la acea limbă în care Rusia obişnuieşte să vorbească de câteva secole cu unele popoare şi ţări – cea a impunerii, a şantajului, a forţei.
Nu este un secret că spaţiul dintre Prut şi Nistru a fost și este considerat de către Rusia (fie că e vorba de Rusia ţaristă, fie de Uniunea Sovietică, fie de actuala Federaţie Rusă) drept o provincie, un teritoriu de periferie de care ea a avut şi are în continuare nevoie pentru a-şi promova interesele sale geopolitice. Niciodată în ultimele mai bine de două secole Rusia nu a arătat față de acest teritoriu şi oamenii ce locuiesc aici un minim respect. Niciodată nu a încercat Rusia să afle care este opinia băștinașilor asupra trecutului, prezentului şi viitorului teritoriului respectiv. Niciodată nu a încercat Rusia să vină cu argumente pentru a convinge că acţiunile sale, care-i vizează pe oamenii ce trăiesc în spaţiul dintre Prut şi Nistru, sunt corecte şi trebuie susţinute. Din contra, orice manifestație ce nu purta girul Kremlinului a provocat reacţii furibunde ale Rusiei, generând urmări pe măsură.
Nici măcar în ultimii 22 de ani, de când Republica Moldova e independentă şi suverană, Rusia nu şi-a schimbat comportamentul, continuând să ne trateze ca pe o provincie a sa, ca pe nişte oameni care, chiar dacă oficial îşi au propria ţară, nu au dreptul să-şi decidă prezentul şi viitorul. Rusia nu a respectat în aceşti ani nici integritatea teritorială a Republicii Moldova, menţinându-și trupele şi armamentul în stânga Nistrului în pofida statutului de neutralitate pe care-l avem, dar nici independenţa – începând cu independenţa energetică şi, în general, cea economică, şi terminând cu sabotarea deschisă a independenţei politice. Iar evenimentele din ultimele săptămâni au demonstrat cu prisosinţă acest lucru. Moscova a aplicat Republicii Moldova o lecţie dură, care ar trebui studiată de noi drept „o lecţie de rusă”.
Această toamnă politică a început cu o ofensivă în forţă a Federaţiei Ruse, ameninţările formulate anterior destul de voalat de Moscova şi emisarii ei găsindu-şi expresia practică. Chiar în primele zile ale lui septembrie, Chişinăul a fost vizitat de vicepremierul Dmitri Rogozin, care mai este şi reprezentant special al Preşedintelui Rusiei pentru Transnistria. Atât la Chişinău, cât şi l-a Tiraspol, acesta a ameninţat direct Republica Moldova că ar putea îngheţa la iarnă fără gazul rusesc, a făcut aluzie că cetăţenii noştri aflaţi la munci în Rusia ar putea avea în curând probleme şi a jignit marea majoritate a populaţiei, afirmând că doar acei ce-şi doresc o apropiere de Moscova sunt „oameni care gândesc”. A urmat vizita Patriarhului Kiril care, deşi a declarat că nu a venit să facă politică, a făcut-o din plin. De fapt, această vizită a avut un scop clar – de a demarca încă o dată sfera de influenţă a Rusiei, de a-i mobiliza pe susţinătorii Rusiei din Moldova, determinându-i să fie fermi pe poziţii în următoarele luni. Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii a făcut o deplasare la Mănăstirea Căpriana și a vorbit acolo despre aniversarea celor două sute de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău, chiar dacă Mănăstirea Căpriana numără peste cinci sute de ani de ortodoxie. Patriarhul a promis că se va ruga pentru poporul nostru, însă rugăciunile lui au fost auzite doar de Ghenadi Onişcenko, medicul sanitar-şef al Federaţiei Ruse, care a dispus introducerea unui nou embargo pentru vinurile moldoveneşti. În paralel cu aceste două vizite, ar mai fi de menţionat şi iniţiativele venite din partea Dumei de Stat ca băncile din Rusia să fie prezente în Transnistria, iar rubla transnistreană să devină valută oficială în stânga Nistrului. Iar dacă mai adăugăm aici şi evidenta răcire a relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol, dar şi dintre Chişinău şi Comrat, pe care unii analişti, de asemenea, o pun în cârca Rusiei, obţinem un tabloul complet al ofensivei întreprinse până în prezent de Moscova împotriva Republicii Moldova.
Rusia nici nu încearcă să ascundă faptul că toate aceste acţiuni au scopul de a întoarce Republica Moldova din drumul său spre Uniunea Europeană. Administraţia de la Kremlin este deranjată la modul serios de Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, ce va avea loc în luna noiembrie şi în cadrul căruia Republica Moldova urmează să parafeze Acordul de Asociere cu UE. Acest Summit este la fel de important şi pentru alte state ex-sovietice cum ar fi Ucraina şi Georgia. Moscova înţelege perfect că Summit-ul de la Vilnius poate pune începutul sfârşitului influenţei sale în unele state ex-sovietice şi se avântă cu disperare să împiedice acest proces. Ceea ce nu înţelege Rusia este că metodele barbare pe care le folosește lucrează împotriva intereselor sale. Or, acum chiar şi acei care au tot pupat mâna Moscovei în ultimii ani, pare-se, și-au dat seama că Rusia nu i-a luat în serios, că i-a considerat nişte copii de mingi, nu reprezentanţi ai unui stat independent. Anume ei, dar şi toţi cetăţenii Republicii Moldova trebuie să conştientizeze un singur lucru – respectul şi demnitatea nu se cerșesc, ci se obţin prin acţiuni energice și concrete. Din acest punct de vedere, „lecţia de rusă” care ne-a fost aplicată în ultima perioadă ar putea avea un puternic efect „sanitar” la nivelul întregii societăţi, deoarece am avut ocazia să simțim încă o dată pe pielea noastră efectele politicii imperiale promovate de Federația Rusă.
Evenimentul zilei, 19 septembrie 2013
