Reforma poliţiei – o bulă de săpun
Acum mai bine de şapte luni a intrat în vigoare, cu surle şi trâmbiţe, reforma poliţiei. Vă mai amintiţi cât tam-tam s-a făcut în jurul acestei reforme? Vă mai amintiţi câţi oficiali de prim rang şi-au făcut PR ieftin pe seama reformei, vizitând subdiviziuni ale poliţiei, pretinzând că promovează cadre tinere, cu viziuni noi şi cu capacităţi reale de a asigura schimbarea la faţă a organelor afacerilor interne? Vă mai amintiţi câţi politicieni s-au urcat la volanul unor automobile noi, câţi politicieni stăteau pe marginea drumului alături de agenții de circulație, câţi politicieni stăteau în rând la aparatele sofisticate ale Poliţiei de Frontieră ca să le testeze? Ei bine, iată că toate aceste emoţii au trecut şi acum putem judeca la rece despre efectele mult vehiculatei reforme în poliţie.
Punctul forte al reformei îl constituie separarea poliției de Ministerul Afacerilor Interne, aceasta devenind un serviciu autonom, în subordinea MAI. Potrivit noilor prevederi legale, Ministerul urma să elaboreze politici și strategii în domeniu, în timp ce poliția – să întreprindă acțiuni de prevenire și investigare a infracțiunilor, precum și de menţinere, restabilire a ordinii şi securității publice. Mai mult ca atât, s-a operat o restructurare şi pe interior, poliţia ajungând un sistem unic și centralizat (cel puţin, aşa s-a declarat oficial) ce include Inspectoratul General al Poliţiei (IGP) și câteva subdiviziuni, printre care: Poliția Criminală, Poliția de Patrulare, Brigada de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”.
„Reformatorii” nu s-au oprit aici, anunţând sus şi tare că de acum încolo polițiștii nu vor mai avea grade militare, ci vor deveni funcționari cu statut special finanțați din bugetul de stat. Totodată, pentru a face parte din noile structuri ale poliției, aceștia urmau să treacă testul la detectorul comportamentului simulat (poligraf) și să-și scoată averile și interesele la vedere. În plus, pentru a-și exercita funcția, polițiștii trebuie să depună jurământul și periodic să susțină testul de integritate profesională. Iar ca nimeni să nu pună la îndoială că reforma este cu adevărat europeană, promotorii ei au anunţat că polițiștii vor fi obligaţi să declare orice donaţie primită în legătură cu exercitarea funcţiei și să informeze şeful ierarhic superior şi autorităţile competente cu privire la faptele de corupţie de care a luat cunoştinţă, săvârşite de alte persoane, inclusiv de poliţişti. Ca să pară și mai convingători, oficialii au dat asigurări că, dacă poliţistul şi soţia acestuia nu deţin în proprietate locuinţă în localitatea unde activează, li se va oferi spaţiu locativ de serviciu.
Acestea au fost declaraţiile frumoase ale celor implicaţi direct sau indirect în reforma poliţiei, iar acum haideţi să vedem care e realitatea. La capitolul strategii şi politici, care chipurile urmau să fie elaborate de Minister – linişte totală. Dacă acestea şi există pe undeva, probabil de ele ştiu doar ministrul şi prietenii săi. Dar, judecând după modul în care aceştia se complac în a-și face publicitate, dacă documentele respective ar fi existat, ele ar fi fost de mult prezentate public.
La capitolul eficienţa Inspectoratului General de Poliţie şi a altor subdiviziuni menţionate mai sus, situaţia este mai gravă. În context, voi aduce datele Procuraturii Generale pentru primele şase luni ale anului curent, nu înainte de a face o precizare că această perioadă este relevantă, deoarece, oficial reforma poliţiei a început pe 5 martie, dar neoficial ea a fost pregătită inclusiv şi în primele două luni ale anului curent. Astfel, datele menţionate arată că, în prima jumătate a anului curent, numărul infracţiunilor a crescut cu 7,39%! În această perioadă, pe teritoriul republicii au fost înregistrate 18098 de infracţiuni. Ponderea semnificativă în creşterea nivelului infracţional a revenit crimelor mai puţin grave, numărul cărora s-a majorat cu 971 cazuri (10,52 %), crimelor uşoare – cu 293 (7,61 %), după care urmează cele deosebit de grave – cu 68 (14,59 %) şi excepţional de grave – cu 19 (26,39%).
Iar ca să nu vorbim doar în limbajul cifrelor, face să ne amintim de cazurile de răsunet ca omorul de la Durleşti, omorul omului de afaceri Igor Basarab, omorul preşedintelui Federaţiei moldoveneşti de tenis, Igor Ţurcan etc. Nici unul dintre aceste cazuri nu a fost descoperit până în prezent, deşi, după reformă, poliţia are toate pârghiile necesare pentru a lucra eficient.
Nu stau deloc mai bine lucrurile nici la capitolul integritate morală a angajaților organelor de interne. Câţi poliţiști au fost prinşi luând mită, filmaţi şi prezentaţi public prin intermediul mass-media? O mulţime! În acelaşi timp apare întrebarea: câţi poliţişti oneşti au declarat că li s-a propus mită, dar ei au refuzat-o? Cazuri singulare. Câţi poliţişti au declarat cadourile primite în timpul slujbei, aşa cum prevede reforma? Câţi poliţişti au decis să nu mai accepte mită, deoarece statul se obligă deja să-i asigure cu spaţiu locativ? Sunt o mulţime de întrebări care arată că, de fapt, reforma poliţiei, despre care s-a vorbit atât de mult, nu a îmbunătățit situaţia în acest sistem.
În schimb, politicienii s-au putut fotografia şi filma alături de poliţiştii îmbrăcaţi în uniforme noi şi dotaţi cu automobile noi. Dar şi aici lucrurile nu stau tocmai bine, căci lumea face bancuri pe seama noilor uniforme, în care poliţiştii seamănă mai degrabă cu niște paznici de la parcare decât cu apărători ai ordinii publice. În privința noilor automobile ale poliţiei, prea multe din ele au fost implicate în accidente numai în ultimele luni.
În situaţia creată, nu voi greşi afirmând că în scurt timp se va sparge şi ultima bulă de săpun care ţine de reforma poliţiei – depolitizarea. Se apropie alegerile parlamentare şi, ştiind felul de a fi a celor ce au promovat reforma respectivă, mă îndoiesc că poliţia nu va fi antrenată în jocuri politice. Atunci, cred că şi adepţii cei mai fideli ai reformei vor fi nevoiţi să recunoască faptul că societatea noastră a fost prostită pentru a câta oară şi că acei care astăzi ne conduc nu sunt în stare să asigure un minim de eficienţă organelor afacerilor interne, nu tocmai să efectueze o reformă autentică a acestora.
Timpul, 20 septembrie 2013
