Complicii guvernării
Orice ar face şi oricum ar întoarce-o aşa-zişii liberali reformatori, pe zi ce trece devine tot mai evident adevăratul rol pe care-l joacă – cel de complice la nelegiuirile comise de actuala guvernare. Că anume acest rol li s-a rezervat de către celelalte componente ale guvernării era clar din start. Vom aminti că Partidul Liberal a fost înlăturat de la putere în primăvara anului curent pentru că se opunea abuzurilor de la Vamă, Fisc, Banca de Economii, alte instituţii ale statului. Prin ieşirile lor prompte, liberalii, în special liderul PL, Mihai Ghimpu, de fiecare dată au taxat dur contrabanda de la Vamă, legea telefonului aplicată la Fisc, abuzurile poliţiei şi ale unor organe de control, implicarea frauduloasă şi cu rea intenţie în activitatea Băncii de Economii şi toate aceste intervenţii tranșante au fost fixate în stenograme, decizii, declaraţii de presă, în alte documente relevante, ceea ce permite oricui să revină la subiect ridicând arhivele dintr-o perioadă nu chiar atât de îndepărtată. Văzând că nu pot închide gura liberalilor, partenerii de coaliţie au încercat să ne scindeze partidul, pentru ca Mihai Ghimpu şi colegii săi să aibă alte probleme de soluționat, dar nu să monitorizeze strict abuzurile unora de la guvernare. Însă tot ce au reuşit aceşti pretinşi strategi şi arhitecţi politici a fost să rupă o mână de profitori din PL şi să-i folosească ulterior pentru a-și rezolva interesele.
Cazul reducerii cotei statului în Banca de Economii a Moldovei de la 56% la 33%, precum şi cazul concesionării Aeroportului Internaţional Chişinău unui investitor rus au arătat rolul umil pe care-l au aşa-zişii liberali reformatori. Pentru a păstra aparenţa precum că de fapt aceştia ar fi politicieni cinstiţi şi bine intenţionaţi, patronii lor politici le-au permis să se abţină de la votul repetat în această chestiune în cadrul Guvernului, dar şi să vină cu o adresare către Curtea Constituţională şi, probabil, va urma şi o adresare în instanţele de drept comun. Dar toate aceste acţiuni sunt „cusute cu aţă albă”, lucru care se vede de la o poştă şi care nu-i scuteşte pe aşa-zişii liberali reformatori de responsabilitate pentru furtul averii statului.
Dacă ei ar fi fost cu adevărat împotriva încălcărilor respective, puteau face minimum două acţiuni eficiente. Prima: să ceară convocarea coaliţiei de guvernare şi să pună direct problema revizuirii deciziilor luate în cazul Băncii de Economii şi a Aeroportului Internaţional Chişinău, condiţionând astfel rămânerea în coaliţie. Argumentul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, care ar necesita un consens la nivelul coaliţiei de guvernare şi stabilitate politică, nu ţine aici. Or, orice politician cu demnitate va spune că nu poate fi folosit Summit-ul de la Vilnius ca paravan pentru hoţie. Mai mult decât atât, pretinşii liberali reformatori trebuiau să-i pună pe pretinşii proeuropeni din coaliție în situaţia în care să renunțe la deciziile lor dubioase în numele Summit-ului de la Vilnius. Şi dacă aceştia ţin într-adevărat la acest Summit, ar fi cedat. Dacă nu, am fi avut încă o dovadă ce interese urmăresc în realitate respectivele formaţiuni politice. A doua: pretinşii liberali reformatori, dacă într-adevăr le pasă de averea statului, ar fi trebuit să-şi anunţe retragerea de onoare din coaliţie. Iar pentru a nu fi acuzaţi că din cauza lor Moldova ratează oportunitatea pe care o oferă Summit-ul de la Vilnius, trebuiau să formuleze o poziţie extrem de clară, gen: ne anunţăm retragerea din coaliţie, dat fiind hoţiile care se fac, însă formal rămânem în cadrul ei până după Summit, pentru ca Republica Moldova să realizeze parafarea Acordului de Asociere cu UE, care presupune inclusiv crearea unei Zone de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător, precum şi parafarea Acordului de liberalizare a regimului de vize. Dacă ar fi procedat astfel, pretinşii liberali reformatori ar fi demonstrat că le pasă şi de averea statului, şi de ce se va întâmpla la Vilnius, şi de calitatea unei guvernări eficiente şi responsabile în interesul Republicii Moldova. Dar ei nu au făcut acest lucru, iar încercările jalnice de a se distanţa de fărădelegile puterii au scos încă o dată în evidenţă statutul lor de vasali politici.
Părerea mea este că prea mult se speculează la tema Summit-ului de la Vilnius şi aceste speculaţii vin în special din partea puterii, care foloseşte respectivul eveniment ca pretext pentru a-şi promova interesele. Chiar dacă actualul Guvern ar cădea, iar firava majoritate parlamentară s-ar risipi, Moldova nu va rata șansa pe care i-o oferă Summit-ul de la Vilnius. Aceasta pentru că în Parlament, mai mult de jumătate din deputaţi, cel puţin oficial, pledează pentru integrarea europeană (inclusiv Partidul Liberal) şi ferma mea convingere este că s-ar ajunge la un consens politic pentru ca acele acţiuni ce vizează Summit-ul de la Vilnius să deruleze în regim normal. Iar după Summit, se va putea reveni la masa de negocieri şi se va încerca identificarea unor soluţii pentru viitorul apropiat şi nu numai. Înţeleg că acest scenariu ar presupune şi o oarecare instabilitate politică, dar mai bine aşa decât să asistăm în fiecare zi la furtul proprietăţii statului şi la alte nelegiuiri sub nobila lozincă a integrării europene. Garantează cineva că, după BEM şi Aeroport nu vor urma Calea Ferată a Moldovei, Moldtelecom, Tutun-CTC, RED-urile şi alte întreprinderi importante ale statului?
Timpul, 18 noiembrie 2013
