Integrare europeană sau interese de partid?
Recent, liderii partidelor de la guvernare au semnat un acord prin care se obligă să constituie aşa-zise coaliţii proeuropene în toate raioanele ţării. La prima vedere, pare o intenţie nobilă şi benefică, însă aceasta e doar o aparenţă. În realitate, avem toate motivele să presupunem că în spatele acestui acord se ascund din nou interese de partid.
Pentru a demonstra acest lucru, vă propun să revenim puţin în trecut şi nu chiar atât de departe, ci în anul 2011, când în Republica Moldova au avut loc alegeri locale generale. Imediat după alegeri, Partidul Liberal a venit cu iniţiativa extinderii Alianţei pentru Integrare Europeană în toate raioanele ţării, urmând să fie semnate acordurile de rigoare. Atunci, liderii Partidului Liberal Democrat din Moldova şi ai Partidului Democrat au sărit cu argumentul că cei de la centru nu trebuie să le dicteze celor din teritoriu cum să procedeze, că oamenii din teritoriu au muncit în alegeri, rezultatul le aparţine, de aceea ei trebuie să fie acei care vor decide, că în fiecare raion este o situaţie specifică, concretă etc. Cu alte cuvinte, s-a făcut tot posibilul pentru a sabota o ideea bună, după care între cele două componente ale coaliţiei de guvernare a început o competiţie îndârjită, miza căreia era să acapareze puterea în cât mai multe raioane. Şi, deoarece scopul scuză mijloacele, atunci pretinşii democraţi şi europeni nu s-au jenat deloc să apeleze la ajutorul comuniştilor, dar şi a altor forţe de stânga cu care au creat coaliţii de guvernare în teritorii. Oare atunci nu era nevoie de unitatea forţelor democratice şi europene? Oare atunci nu era nevoie de transmis un mesaj clar teritoriilor că trebuie să urmeze exemplul celor de la centru? Oare atunci nu era nevoie de consolidat mesajul integrării europene pe verticală, după cum se spune acum? Răspunsul la aceste întrebări este simplu: atunci era prioritar să fie preluată puterea în teritoriu pentru a asigura cu locuri de muncă şi pârghii administrative cât mai mulți reprezentanți ai partidului, iar restul intereselor, inclusiv integrarea europeană, erau pe un plan secund.
Apropo, comportamentul iresponsabil de atunci al partidelor pretins democratice şi europene mai are o explicaţie. La acea perioadă încă nu se știa cum se va desfășura procesul de integrare europeană. Atunci nimeni nu ar fi putut spune cu certitudine dacă se va reuşi semnarea Acordului de Asociere, dacă se va obține liberalizarea regimului de vize, dacă se vor liberaliza călătoriile avia după aderarea țării noastre la spaţiul aeronautic european comun etc. Nefiind sigure de perspectiva europeană a Republicii Moldova, formaţiunile politice de la guvernare preferau să trateze destul de prudent ideea integrării europene, chiar dacă periodic făceau declaraţii optimiste și pline de patos. Acum însă e clar că formaţiunile din arcul guvernamental vor să folosească în scop partinic toate dividendele obţinute de pe urma procesului de integrare europeană, iar pentru ca în această luptă acerbă să nu-şi rupă reciproc gâturile, au decis să facă front comun, renunțând la unele din beneficiile pe care le-au avut până în prezent de pe urma coalizării în multe teritorii cu forţele antieuropene. Pe scurt, acordul semnat recent de liderii celor trei partide de la guvernare are mai degrabă scopul de a institui un control reciproc, ca nu cumva cineva dintre ei să iasă mai în faţă şi să obţină mai multe beneficii de pe urma integrării europene.
Încă o dovadă că integrarea europeană şi acţiunea de semnare a acordului menţionat mai sus e ceva care ţine doar de interesul partinic şi nu al ţării, îl constituie faptul că partidele de la guvernare nu au invitat şi alte formaţiuni să participe la crearea coaliţiilor proeuropene în teritorii. Or, se ştie că mulţi aleşi locali reprezintă alte partide de orientare democratică şi europeană decât cele aflate la guvernare la nivel central. Ştiţi de ce nu au făcut-o? Pentru a nu împărţi într-un an electoral funcţiile în teritorii cu alte partide, pentru a concentra toate resursele administrative în anumite mâini. De asemenea, nu au făcut-o pentru a nu admite că altcineva în afară de ei ar avea o contribuţie la ideea de integrare europeană. Dar integrarea europeană e o ideea naţională, ce nu poate fi privatizată de niciun partid şi guvernarea greşeşte amarnic, dacă crede că oamenii nu înţeleg aceste lucruri.
20 martie 2014
