Isterie la Tiraspol
De câteva zile administraţia de la Tiraspol face mare isterie, pretinzând că spaţiul aerian din stânga Nistrului ar fi fost survolat de câteva ori de „o aeronavă militară românească”. Cu această ocazie, dacă e să credem Tiraspolului, a fost trimisă „o notă oficială” ambasadorului român la Chişinău, s-a solicitat convocarea în şedinţă extraordinară a Comisiei Unificate de Control, iar cireaşa de pe tort a constituit-o cererea Tiraspolului adresată Moscovei de a relua zborurile elicopterelor ruseşti în zona de securitate.
Pentru cei care cunosc mai puţin această problemă, voi aminti că, potrivit unui protocol semnat în 1992, se permite prezenţa în regiune a unei escadrile formate din 8 elicoptere (4 Mi-8 şi 4 Mi-24). Aceste elicoptere de mulţi ani nu mai efectuează zboruri, lucru care este absolut normal. Iată însă că partea transnistreană cere reluarea zborurilor respective şi nu pur şi simplu cere, ci invocă drept pretext survolarea spaţiului aerian din stânga Nistrului de către „o aeronavă militară românească”. Nu întâmplător am atras atenţia asupra pretextului, căci, ori de câte ori doresc tensionarea situaţiei, cei de la Tiraspol vorbesc numaidecât şi despre „implicarea factorului românesc”.
De asemenea, nu pot să nu întreb dacă acest demers al Tiraspolului are cumva legătură cu reanimarea unor conflicte îngheţate din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi cel din Carabahul de Munte? O întrebare este şi dacă există vreo legătură între acest demers al Tiraspolului cu situaţia din estul Ucrainei? Şi nu în ultimul rând, suntem în drept să întrebăm dacă nu este vreo legătură între acest demers şi presupunerile că, după Siria şi alte zone de conflict în plan internaţional, atenţia Rusiei se va îndrepta asupra ţărilor pe care ea tradiţional le consideră în sfera sa de influenţă?
Cred că răspunsul la aceste întrebări îl vom afla în cel mai scurt timp, în funcție de comportamentul Tiraspolului și de poziţia pe care o va ocupa Rusia în această problemă.
