Mesaje de susținere
În fiecare zi, de peste hotare ne vin o mulțime de mesaje – pe căi oficiale, prin intermediul presei, prin rețele de socializare.
Deși mesajele sunt consistente, abundă în argumente și aprecieri, se pare că esența lor nu ajunge la toți cetățenii Republicii Moldova. Dar ar trebui – pentru că e vorba de soarta țării, de viitorul fiecăruia dintre noi.
Chiar în aceste zile citeam un articol apărut în presa franceză, care ne avertiza că Republica Moldova poate deveni acel focar ce va declanșa un nou război în Europa. În articol se făcea trimitere directă la protestele ce au loc la Chișinău, la planurile de expansiune ale Rusiei, la implicarea Moscovei în conflictele armate de pe teritoriul Ucrainei și Georgiei.
Respectivul material a venit parcă să dea o justificare acțiunilor mai multor oficiali europeni (cancelarul federal, Angela Merkel, premierul bulgar, Boiko Borisov, președintele României, Klaus Iohannis, premierul român, Dacian Cioloș, premierul ucrainean, Arseni Iațeniuk și alții), care au salutat învestirea noului Guvern, au transmis mesaje de felicitare și încurajare la Chișinău, spre nemulțumirea (necamuflată) a unora, care au încercat să denatureze sensul lor și să demonstreze că e vorba doar de o formalitate. Nu neg, au fost și mesaje cu un caracter formal (cum ar fi, cel al premierului rus, Dmitri Medvedev), însă în lumina altor mesaje, declarații și acțiuni, putem presupune că cele ale europenilor sunt din cu totul altă categorie. De exemplu, în mesajele europenilor se vede o dorință sinceră de a ne susține și în continuare în procesul de integrare europeană, dar și de promovare a reformelor democratice. Mai mult decât atât, în aceste mesaje este sesizată o preocupare clară în raport cu asigurarea stabilității politice în Republica Moldova. Cancelariile occidentale fac apel la calm și încurajează un dialog transparent dintre autorități și protestatari, pentru a evita extinderea conflictului și pentru a găsi împreună o soluție de ieșire din criza profundă în care ne aflăm de ceva timp.
La același capitol, ar fi de menționat în special poziția României care, contrar așteptărilor unor oponenți ai guvernării, a decis acordarea unii consistent ajutor Republicii Moldova. Da, este adevărat că s-au înaintat niște condiții în baza cărora s-ar aloca acești bani, dar respectivele condiții se regăsesc în obiective anunțate de noul Guvern, adică, și în această privință constatăm o unitate de poziții și o deschidere pentru dezvoltarea unor proiecte de cooperare bilaterală.
Nu în ultimul rând, aș vrea să menționez acele mesaje care vin constant de la București și care vorbesc despre o desolidarizare de forțele politice de la Chișinău, care se declarau proeuropene, democratice, dar ulterior au făcut front comun cu cei care promovează deschis interesele Rusiei în Republica Moldova. Aici am în vedere partidul condus de Andrei Năstase, care s-a dezis public de ideea de integrare europeană (mai concret, Andrei Năstase a spus că, dacă partidul său vine la guvernare, în acest sens va fi instituit un moratoriu) în favoarea colaborării cu partidele lui Renato Usatîi și Igor Dodon. Aceasta a fost ultima dovadă și pentru europeni, dar și pentru cea mai mare parte a cetățenilor Republicii Moldova că miza opoziției nu este, cum spun ei, „înlăturarea regimului de la putere”, urmând ca acesta să fie înlocuit cu altul mai bun, mai orientat spre interesele cetățeniilor, ci deturnarea cursului politicii externe a Republicii Moldova. Europenii își dau seama că situația în orice moment ar putea să degradeze și încearcă să ne prevină pe toate căile, că ni se pregătește rolul de poligon pentru testarea unor noi tehnologii geopolitice. Iar asta înseamnă război, așa cum au scris jurnaliștii francezi, pe care i-am pomenit mai sus.
La drept vorbind, europenii, chiar dacă au motive de îngrijorare, nu ar trebui să fie mai îngrijorați decât noi, cetățenii Republicii Moldova. În mod paradoxal, totul este exact invers – noi nu suntem conștienți de primejdia ce ar putea să se abată asupra noastră, iar atunci când ni se spune ce ne așteaptă, ne facem că nu înțelegem. Să fie de vină efectul amplelor campanii de spălare în masă a creierului, la care au fost supuși moldovenii pe parcursul mai multor ani de zile? Să fie de vină proverbiala indiferență a moldovenilor? Să fie de vină lipsa totală de interes față de propria viață, față de prezentul și viitorul țării? Nu știu ce e la mijloc, dar oamenii care protestează în piață riscă să nimerească în cele din urmă în capcana unor promisiuni false.
Am venit cu aceste reflecții acum, când situația din Republica Moldova rămâne a fi destul de tensionată și există pericolul să explodeze din nou. Mă refer la declarațiile celor trei lideri de partide (Năstase, Usatîi, Dodon), care au anunțat noi proteste de amploare. Judecând după aluziile unora dintre ei, aceste proteste presupun și acțiuni de natură violentă. Prin urmare, ei știu foarte bine pentru ce scot oamenii în stradă și cum îi vor folosi. Cu siguranță, ei nu se gândesc și nu le pasă de cetățenii care-și doresc să trăiască într-un stat civilizat și prosper, în pace și bună înțelegere.
Declarațiile actualilor politicieni nu pot fi luate în samă dacă nu participă la dezbateri. Acțiunile lor da. Cea ce s-a întâmplat la C.S.J. este o dezamăgire. Dacă societatea civilă și opoziția nu au rolul de observatori atunci cine? Nimeni nu-l va vota pe Dodon dacă acesta este schizofrenic.