EŞECURILE GUVERNĂRII DEMOCRATICE
Tot mai mulţi analişti politici prezic un absenteism electoral avansat la preconizatele alegeri parlamentare anticipate din data de 28 noiembrie. Iar cauza invocată cel mai frecvent este demobilizarea electoratului democratic ca urmare a eşecurilor suferite de actuala guvernare. Şi această stare de spirit este de înţeles, căci alianţei de guvernământ are ce i se reproşa la capitolul respectiv.
I. Neelucidarea evenimentelor din 7 aprilie 2009
Pe durata a mai bine de un an de guvernare, forţele care au reprezentat puterea aşa şi nu au reuşit să dea un răspuns clar referitor la ce s-a întâmplat pe 7 aprilie 2009. Electoratul democratic a rămas cu un gust amar, că sacrificiul a sute de tineri batjocoriţi, torturaţi, umiliţi a fost în zădar. Nimeni nu a fost tras la răspundere, ancheta a bătut pasul pe loc, iar toate acţiunile care au vizat 7 aprilie 2009 au purtat un pronunţat caracter de propagandă politică, protagoniştii lor încercând să obţină dividende politice. Argumentele gen „procuratura nu şi-a făcut treaba”, „justiţia rămâne servilă fostului regim” nu ţin, căci progrese în acest sens nu s-au înregistrat nici pe linie parlamentară, acolo unde procuratura şi judecătorii nu au avut nici o treabă. Trebuie să recunoaştem că societatea moldovenească, în special clasa politică, nu a trecut testul moral „7 aprilie”.
II. Nu a fost demolat sistemul construit de comunişti
Deşi cei care reprezintă astăzi puterea au promis în precedenta campanie electorală că vor demola defectuosul sistem de administrare a statului construit de comunişti, în realitate nimeni nu a depus nici un efort în această privinţă. Din contra, s-a încurajat păstrarea sistemului, în funcţii importante fiind promovate şi acceptate cadre comuniste. Noua putere a mers pe cea mai uşoară cale pentru ea – nu a reformat, ci doar şi-a subordonat fostul sistem, punându-l în serviciul propriilor interese. Armata de funcţionari, crescută de comunişti, a continuat să-şi facă mendrele sfidând interesele cetăţeanului simplu, care aşa şi nu a înţeles unde e schimbarea promisă.
III. Nu a fost implementat un nou model de dezvoltare economică
Fiind în opoziţie, actuala putere a criticat dur modelul de dezvoltare economică, promovat de comunişti, care avea la bază consumul, dar nu dezvoltarea. Însă, după mai bine de un an de guvernare democrată, continuăm să avem un Buget de stat bazat pe consum, cu venituri furnizate preponderent de vamă care, la rândul ei, mizează pe importuri. Scuza vehiculată de guvernare, precum că a preluat puterea pe timp de criză profundă, nu e convingătoare. Anume perioadele de criză sunt cele mai potrivite pentru a promova reforme şi abordări radicale. Iar noi am ratat această şansă.
IV. Numirile în funcţii-cheie pe criterii politice, în mod netransparent
Actuala putere a continuat practica târgurilor politice la numirea în funcţii-cheie a diferitelor persoane şi a mers pe principiul: „E funcţia care a revenit partidului meu şi pe nimeni nu trebuie să intereseze cine va accede în această funcţie”. Timp de mai bine de un an, liderii coaliţiei de guvernământ nu au putut da un răspuns clar cine l-a instalat în funcţie pe actualul Procuror general. Astfel, ei doar au alimentat zvonurile că Procurorul general ar fi reprezentantul unui anumit grup de interese, care ar fi plătit unui lider politic pentru promovarea lui două milioane de dolari. O situaţie comparabilă în linii mari este şi în cazul altor persoane promovate în funcţii-cheie în stat.
V. Abordarea fenomenului corupţiei nu a suferit modificări
Actuala guvernare nu a venit cu o nouă strategie de prevenire şi combatere a corupţiei şi nici măcar nu a venit cu noi abordări ale planurilor anuale de implementare a acelei strategii anti-corupţie, moştenite de la comunişti. Mai mult decât atât, ori de câte ori în societate au izbucnit scandaluri de răsunet la tema corupţiei, guvernarea s-a detaşat comod de ele, nu s-a implicat, făcând astfel dovadă că la nivel practic nu s-a schimbat nimic în comparaţie cu guvernarea comunistă. Din păcate, trebuie să constatăm că nu baza legală este un obstacol în prevenirea şi combaterea corupţiei, ci capacitatea redusă de a face faţă, la modul practic, provocărilor ce stau în faţa noastră. Factorul uman constituie cea mai gravă problemă cu care ne confruntăm.
VI. Reformarea justiţiei a eşuat
Războiul declarat deschis justiţiei aservite anumitor cercuri de interese politice şi economice a eşuat. Deşi a făcut mare tam-tam, guvernarea nu a reuşit nici măcar demiterea din funcţie a lui Ion Murueanu, chiar dacă motive au existat mai mult decât suficiente. Puterea s-a limitat doar să constate că sistemul defectuos moştenit de la comunişti este într-atât de înrădăcinat încât nimic nu se poate de făcut. Nu s-au propus noi abordări, nu s-a menţionat dacă se vor căuta alte soluţii pentru situaţia creată. Astfel, societatea a primit un semnal clar că puterea s-a resemnat cu gândul că situaţia în justiţie nu va înregistra în curând schimbări pozitive.
VII. Niciun comunist nu a fost tras la răspundere
Cei care reprezintă actuala guvernare, declarau frecvent, pe durata aflării în opoziţie, că comuniştii comit nelegiuiri şi că locul lor este după gratii. S-au documentat volume întregi de asemenea nelegiuiri, în acest sens cheltuindu-se sute de kilograme de hârtie, însă niciun caz nu a fost dus până la capăt. Lipsa unor acţiuni concrete din partea actualei guvernări, a consolidat şi mai mult poziţiile comuniştilor, făcându-i să apară în postură de victime ale regimului. Astăzi, după mai bine de un an de guvernare democrată, nici un comunist nu a fost pus la dubă pentru ilegalităţile comise în perioada aflării la guvernare.
VIII. AIE nu a reuşit să consolideze şi să mobilizeze societatea
Guvernarea democratică din ultimul an a fost marcată de disensiuni permanente între cei patru lideri. Deşi toate sondajele indicau că oamenii aşteaptă de la AIE unitate şi conjugarea eforturilor pentru atingerea scopului propus, liderii celor patru partide s-au certat în permanenţă, s-au acuzat reciproc în public, au demonstrat incapacitatea de a dialoga constructiv şi de a veni cu soluţii comune, de compromis. Această rivalitate internă a subminat încrederea oamenilor în forţele democratice şi în capacitatea lor de a guverna în comun. Societatea nu a primit poate cel mai important mesaj pe care-l aştepta de la politicieni – suntem un tot întreg şi doar împreună vom reuşi realizarea obiectivelor stabilite.
