Noi de partea cui suntem?
Lucruri stranii se întâmplă în ultima perioadă în privința reglementării diferendului transnistrean. Zic stranii, ca să nu fiu nevoit să folosesc termeni mult mai duri. Examinând dintr-o parte situația la acest capitol, ți se creează impresia că Chișinăul, Tiraspolul și Moscova au făcut front comun, dar nu e clar împotriva cui.
Astfel, în timp ce Ucraina denunță unele acorduri cu Federația Rusă, inclusiv cele ce au atribuție directă la așa-zișii pacificatori ruși, vicepremierul Victor Osipov afișează o nemulțumire evidentă și le face din deget oficialilor de la Kiev, chipurile, trebuia să vă consultați cu noi înainte de a întreprinde un asemenea pas.
După asta, același vicepremier merge la Moscova, unde se vede cu Karasin și Rogozin, iar aceștia din urmă se declară încântați de constructivismul lui Osipov.
Urmează apoi un interviu pentru o publicație moscovită, din care aflăm că noi suntem gata să le furnizăm așa-zișilor pacificatori ruși piese de schimb pentru tehnica lor militară și le propunem ca alte achiziții (gen, provizii) să le facă la fața locului, adică în stânga Nistrului. Ca nu cumva pacificatorii ruși să aibă de suferit de pe urma acțiunilor Kievului.
După care vine propunerea halucinantă de a implica așa-zișii grăniceri transnistreni în monitorizarea segmentului de frontieră din regiunea transnistreană.
Nu mai puțin surprinzătoare a fost recomandarea vicepremierului moldovean pentru guvernatorul regiunii Odessa, Mihail Saakașvili, de a-și vedea de treburile sale și de a nu-și da cu părerea despre unele personaje prorusești din Republica Moldova.
Așa stând lucrurile, e greu de înțeles cu cine și împotriva cui au făcut alianță oficialii de la Chișinău?
Un alt compromis inventat de Timofti și ministrul lui, p-ru ai tempera pe ruși, în loc să-i strivească.