O capcană pentru AIE
Cu mare părere de rău, trebuie să constatăm că partidele aflate la guvernare au început noul sezon politic cu stângul. După decizia Curţii Constituţionale din 20 septembrie, care a hotărât să lase neschimbate regulile de alegere a preşedintelui republicii şi astfel a exclus ultima posibilitate de a depăşi criza politică fără a depinde de comunişti, a demarat aşa-zisul proces de negocieri cu opoziţia, pentru identificarea unei soluţii de compromis. Am spus aşa-zisul proces de negocieri, deoarece negocierile ca atare nu există – există agenda Partidului Comuniştilor pe care unele componente ale Alianţei de guvernare acceptă să meargă şi care poate prevedea orice scenariu, numai nu depăşirea crizei politice.
Partidele din AIE au făcut o mare greşeală atunci când au acceptat jocul comuniştilor şi anume de a discuta separat eventualele soluţii pentru criza politică. Este o lovitură directă în unitatea Alianţei, care poate pune începutul sfârşitului ei. Mânaţi de motive numai de ei ştiute, unii lideri ai Alianţei nici nu au încercat măcar să-şi „asigure” acţiunile, să diminueze din impactul lor negativ asupra actului de guvernare democratică în general. Nu s-a recurs la un procedeu de lucru simplu, dar eficient, ca după fiecare discuţie cu comuniştii, cel care a discutat să vină în Alianţă, să prezinte o scurtă informare despre subiectul discuţiei, după care să iasă cu o declaraţie în numele AIE, din care să reiasă clar că tot ce se face este o acţiune comună a guvernării, dar nu un joc al unui sau altui partid.
Astfel, PCRM ar fi primit un semnal că jocul lor de-a negocierile, intenţia lor de a mima acest proces, doar pentru satisfacerea propriilor interese politice, a eşuat. Aceasta ar fi determinat actuala opoziţie parlamentară să fie mai corectă în relaţiile cu oponenţii: sau acceptă dialogul serios cu guvernarea, ştiind prea bine că fiecare lider, fiecare partid cu care discută exprimă nu punctul său de vedere, ci un punct de vedere comun; sau recunoaşte deschis că nu-şi doreşte negocieri şi că scopul real sunt alegerile parlamentare anticipate, urmările cărora trebuie să şi le asume.
Primele negocieri au dat deja rezultat şi, din păcate, acesta nu este în favoarea Alianţei de guvernare. Votul comun de la finele săptămânii trecute al unui partid din Alianţă cu opoziţia comunistă, la fel şi rolul de avocat pe care şi l-au asumat comuniştii în raport cu aceeaşi formaţiune politică de la guvernare, nu au făcut decât să întărească suspiciunea că ceva se mişcă în negocierile dintre aceste două partide şi că această mişcare nu poate fi în folosul AIE. Prin comportamentul lor, comuniştii nu numai că au zdruncinat serios temelia Alianţei, dar au şi semănat o mare neîncredere în societate în privința capacității guvernării de a găsi soluţii de comun acord pentru ţară şi pentru cetăţeni.
PCRM nici nu ascunde că nu-şi doreşte negocieri cu cea de-a treia componentă a Alianţei – Partidul Liberal, dar se pare că acest lucru nu-i deranjează deloc pe democraţi şi liberal-democraţi. Partidul Liberal nu acceptă o colaborare cu comuniştii, precum nu acceptă o coaliţie de guvernământ democrato-comunistă şi o spune deschis. În acest caz, este absolut evident că, chiar dacă se va identifica o soluţie pentru criza politică în cadrul acestui format de dialog, ea nu va fi una comună a celor patru partide parlamentare. Iar dacă va fi o soluţie a doar două sau, eventual, trei partide parlamentare, aceasta va însemna reformatarea Alianţei, constituirea unei noi coaliţii de guvernământ, în care cel puțin un partid din cele care se află acum la putere nu se va mai regăsi. Dar nu asta este cea mai tristă concluzie şi cea mai gravă consecinţă a unui asemenea mod de a negocia soluţii politice pentru criza cu care ne confruntăm. Cel mai trist şi mai grav este că, indiferent de soluţia identificată pe această cale, comuniştii vor reveni la guvernare cu ajutorul a unui sau a două partide ce se pretind de orientare democratică. Or, aceasta ar însemna eşuarea tuturor speranţelor cetăţenilor Republicii Moldova de a trăi într-un stat democratic şi european.
Comunişti nu sunt compatibili cu democraţia şi ei au demonstrat acest lucru în cei mai bine de opt ani în care au guvernat țara. Oare chiar lecţiile dure ale trecutului nu chiar atât de îndepărtat au fost deja uitate? Oare să fi uitat unii dintre politicienii noştri acea luptă crâncenă pe care am dus-o timp îndelungat împotriva odiosului regim comunist, pentru a permite acum revenirea lui la putere într-o formă sau alta?
Astăzi, politicienii din Republica Moldova se lasă prea ușor purtaţi de val. Iar pentru a nu admite evoluţia situaţiei într-un sens nedorit se impune o pauză, fie ea cât de mică, dar pauză să fie. Iar în timpul acestei pauze, ca să nu-i zic moratoriu de scurtă durată, e nevoie să aibă loc o discuţie sinceră în cadrul Alianţei. Atunci, vorbind cu cărţile pe faţă, politicienii vor trebuie să recunoască unele adevăruri. Nu este exclus că una dintre concluzii ar putea fi că, decât un astfel de dialog cu comuniştii, mai bine alegeri anticipate. Deși acestea sunt nedorite pentru Republica Moldova şi mai nedorite, ba chiar catastrofale, sunt consecinţele dialogului unor partide cu comuniştii și revenirea lor la putere. Alegerile anticipate ar oferi o speranţă de viitor, iar eventualele înţelegeri „secrete” ale unor partide democratice cu comuniştii nu ne lasă nicio speranţă. Sau, dacă se va ajunge la concluzia că nu există o altă soluție și că cineva totuși trebuie să meargă cu comuniştii, acest lucru urmează a fi spus clar, pentru ca toţi să înţeleagă că a fost o decizie conştientă a cuiva, care şi-a asumat integral şi riscurile ce decurg din ea. Cel puţin, în felul acesta, societatea nu va rămâne cu gustul amar, că Partidul Comuniştilor din nou i-a prostit pe toţi.
Timpul, 14 octombrie 2011
