Criza care ne distruge
Evenimentele ce au avut loc în ultimele luni au scos în evidență un mare adevăr și anume că Partidul Liberal a fost unica formațiune, care din start a evaluat corect situația politică și a propus la timp soluțiile ce se impuneau. Și dacă recomandările liberalilor ar fi fost luate în calcul, astăzi nu se ajungea în această criză politică profundă, care poate să arunce în aer integrarea europeană a Republicii Moldova și să compromită definitiv viitorul democratic al țării noastre. Pentru a vă convinge de cele spuse, voi face o scurtă retrospectivă a evenimentelor.
În primele zile ale anului curent, opinia publică a aflat despre tragicul accident din ”Pădurea Domnească”, când la o vânătoare cu participarea unor oficiali, a fost împușcat mortal un tânăr om de afaceri. Liberal-democrații și comuniștii au declanșat o adevărată campanie de isterizare a societății, iar democrații s-au postat de cealaltă parte a baricadei, replicând tăios. Unicul lider de partid care nu și-a pierdut cumpătul a fost președintele PL, Mihai Ghimpu. Mesajul său a fost cât se poate de clar: e regretabil că a murit un om, dar să lăsăm organele competente să-și îndeplinească obligaţiunile și să nu politizăm această tragedie. Dacă acest apel era auzit, nu s-ar fi ajuns la tensionarea ulterioară a situației și nici la criza politică pe care o traversăm acum. Însă, în loc să fie apreciat pentru soluția respectivă, liderul PL, dar și formațiunea în general au devenit ținta unui puternic atac de imagine, încercându-se determinarea liberalilor să adere la o tabără sau alta. Aplicarea principiului: ”cine nu e cu noi – e împotriva noastră” a generat grave consecințe politice, societatea fiind din nou divizată în două tabere, la fel ca și clasa politică.
Cazul ”Pădurea Domnească” a fost urmat de scandalurile de răsunet legate de implicarea unor demnitari de rang înalt în presupuse acte de corupție, dar și de scandalurile legate de interceptarea convorbirilor telefonice ale unor oficiali, care au arătat că de fapt în Republica Moldova continuă să fie aplicată legea indicațiilor date la telefon. Poziția PL a fost iarăși una adecvată: oficialii bănuiți de fapte de corupție și de trafic de influență trebuie să plece din funcții, iar organele competente – să-și facă treaba. Care a fost reacția celor vizați? Noi acuzații în adresa Partidului Liberal! Analizând la rece, este absolut clar că, dacă îndemnul liberalilor era ascultat, criza politică care se prefigura ar fi fost evitată încă la acea perioadă.
A venit apoi ziua de 13 februarie 2013, când PLDM a denunțat Acordul de constituire al Alianței pentru Integrare Europeană. Mihai Ghimpu, dar și alți exponenți ai Partidului Liberal i-au chemat pe liberal-democrați să-și recunoască greșeala și să revină în acordul AIE, avertizându-i despre urmările dezastruoase pe care le-ar putea avea pasul lor necugetat. Şi urmările, previzibile, de altfel, nu s-au lăsat prea mult aşteptate.
Astfel, pe 5 martie, comuniștii, democrații și unii deputați neafiliați au votat demisia Guvernului. Cu toate că PL și personal Mihai Ghimpu aveau o mulțime de motive să-l detroneze pe Vlad Filat, liberalii au fost împotrivă ca lucrurile să evolueze după acest scenariu, cerându-le foștilor colegi de Alianță să pună săbiile în teacă, să nu admită cârdășii cu comuniștii, să se gândească la viitorul european al Republicii Moldova. Îndemnul lor din nou nu a fost auzit și Guvernul Alianței a căzut, iar în scurt timp criza guvernamentală s-a transformat în cea mai gravă criză politică cu care s-a confruntat vreodată Republica Moldova.
A urmat perioada negocierilor și consultărilor pentru crearea unei noi majorități parlamentare democratice și pentru instaurarea unui Guvern ce ar continua cursul de dezvoltare democratică și de integrare europeană a Republicii Moldova. Și aici Mihai Ghimpu și Partidul Liberal au venit cu soluția optimă și anume că Vlad Filat nu mai trebuie să insiste pe funcția de prim-ministru, să o cedeze unui alt reprezentant al PLDM și astfel să apară premisele necesare pentru învestirea Guvernului. În susținerea acestei teze au fost invocate inclusiv argumente juridice, care însă nu au fost auzite nici de președintele Nicolae Timofti, nici de premierul interimar de atunci Vlad Filat, dar nici de alți politicieni. Mai mult decât atât, drept răspuns la poziția principială a liderului PL, a apărut un așa-numit comitet de reformare al PL, constituit din liberali ghidați din afara partidului, care au încercat uzurparea puterii în formațiune. Însă decizia Curții Constituționale a arătat că Mihai Ghimpu a avut dreptate, iar acei care i-au săpat groapa au nimerit singuri în ea.
Pe fonul situației descrise mai sus, au avut loc și alte evenimente politice regretabile, cum ar fi adoptarea legii privind sistemul electoral mixt, numirea şi votarea în grabă a unui nou procuror general etc. Asemenea acțiuni negândite nu aveau cum să nu provoace consecințe pe măsură. Și la doar câteva zile, unii dintre deputații care au votat pentru respectivele acte legislative au revenit asupra lor, recunoscând că nu totul a fost corect.
A urmat demiterea speakerului Marian Lupu, însă liberalii nu au participat la procedura de votare, atenţionând că demiterea președintelui Parlamentului va anula orice șansă de reabilitare a obiectivului european al Republicii Moldova.
Acum, Partidul Liberal optează pentru un ultim efort în vederea creării unei noi majorități democratice și a unui Guvern ce ar continua parcursul european al Republicii Moldova. Dar, se pare că și acest apel este ignorat. Istoria se repetă iar noi continuăm să repetăm aceleaşi greşeli, care până la urmă se întorc împotriva noastră. E un cerc vicios al autodistrugerii din care parcă nimeni nu mai vrea să iasă.
Timpul, 3 mai 2013
