Eşecul reformelor în Republica Moldova
După numeroase apeluri telefonice şi mesaje primite de la cititori, am decis să continui seria de materiale în care pun în discuție unele aspecte ce țin de situația actuală din Republica Moldova. Dacă anterior am scris despre intențiile aşa-zişilor liberali reformatori, despre carențele din domeniul integrării europene şi soluţionării diferendului transnistrean, de această dată mă voi referi la problemele ce există în privința reformelor în general, și mai cu seamă la capitolul stat de drept și lupta împotriva corupţiei în ţara noastră.
În 2009, noua conducere a Republicii Moldova se angaja să construiască un veritabil stat de drept, bazat pe reforme şi democraţie. Şi dacă la prima etapă astfel de indicatori ca respectarea drepturilor omului şi libertatea presei s-au ameliorat simţitor, ulterior s-a văzut că această ameliorare a fost doar una de moment iar două din formaţiunile politice aflate la guvernare şi-au promovat propriile interese în detrimentul interesului general al societăţii.
Cea mai mare realizare raportată de guvernare la acea etapă a fost libertatea presei. Astăzi, nu mai este un secret pentru nimeni că mai mult de două treimi din presa din Republica Moldova este concentrată în mâinile a doi politicieni. Iar mai nou am asistat la situaţii de-a dreptul îngrijorătoare pentru un stat de drept, când jurnalişti cunoscuţi şi analişti politici au fost ameninţaţi cu moartea.
Din păcate, funcţionarea instituţiilor democratice continuă să lase de dorit. Or, majoritatea instituţiilor statului rămân în serviciul unor partide şi politicieni, şi nu al cetăţenilor. Profesioniştii sunt înlăturaţi din funcţii şi înlocuiţi cu persoane delegate pe criterii politice, cum ar fi cazul directorului ANRE, Victor Parlicov şi al vicepreşedintelui Curţii de Conturi, Tudor Şoitu. Și aici vreau să fac o precizare importantă: Partidul Liberal a înaintat persoane în funcţii de conducere în stat, pentru că acest lucru este normal în cazul unei guvernări de coaliţie. Are loc o partajare de responsabilităţi pentru ca partidul de la guvernare să poată influenţa starea de lucruri, dar, spre deosebire de alte partide, PL niciodată nu a încercat să-şi subordoneze politic instituţiile respective.
Reformele, despre care în ultimii ani s-a spus că se implementează într-un ritm avansat, în realitate trenează. Am fost cu toţii martori la aşa-numita reformă a CNA. Dincolo de schimbarea de două ori a subordonării acestei instituţii şi a modalităţii de numire în funcţie a conducătorului ei, nu s-a schimbat nimic.
În cazul reformei poliţiei, despre care acum mai bine de jumătate de an se trâmbiţa la tot colţul, iarăşi a avut loc o mimare. Reorganizarea sistemului pe interior, aducerea unor oameni noi, inclusiv în funcţii de conducere, nu a modificat esenţa comportamentului poliţiştilor. În fiecare zi, vedem şi auzim din presă despre noi şi noi cazuri de corupţie și abuz poliţienesc.
Și reforma sistemului judecătoresc a suferit un eşec total. În timp ce europenii au băgat sute de milioane de euro în Moldova, inclusiv recent s-a luat decizia de a aloca 90 mil. de euro pentru reformarea justiţiei, sistemul a continuat să fie măcinat de grave scandaluri care au vizat: decizii dubioase cu implicarea judecătorilor în vederea preluării anumitor întreprinderi; promovări pe criterii de nănăşism şi cumătrism; case de milioane ale judecătorilor etc.
Despre reforma Procuraturii, una dintre cele mai arzătoare teme de la 1995 încoace şi de soluţionarea căreia depinde încetarea procedurii de monitorizare a Republicii Moldova de către Consiliul Europei, am ajuns să discutăm în termeni cât de cât reali abia în vara anului curent. Ca de obicei, s-a constituit un grup de lucru și s-a pus punct.
După ce ani în şir s-a vorbit de reforma cadrului regulatoriu, pentru stimularea activităţii de antreprenor, recent, premierul Leancă a recunoscut public că mediul de afaceri e presat de numeroase constrângeri, că acesta nu se poate dezvolta şi chiar a organizat o şedinţă secretă pe subiectul în cauză la Holercani. Drept o confirmare suplimentară vine şi decizia anunţată anterior de unii investitori strategici de a părăsi Moldova ca urmare a presiunilor la care sunt supuşi.
Scandalul interceptărilor convorbirilor telefonice din primăvara aceasta a scos la suprafață încă o meteahnă: în Republica Moldova continuă să funcţioneze „legea telefonului”, când şefului Fiscului i se dau indicaţii la telefon cărui agent economic trebuie să i se ofere facilităţi şi cui să i se blocheze conturile.
Desele cazuri de contrabandă care sunt reflectate în presă ne întăresc convingerea că situaţia pe segmentul respectiv nu doar că nu s-a îmbunătăţit, ci dimpotrivă, s-a înrăutăţit considerabil.
În același timp, potrivit Barometrului Global al Corupţiei pe anul curent, realizat de Transparency International, Republica Moldova este pe locul doi în Europa la capitolul dare de mită. Circa 29% dintre moldoveni recunosc că dau mită. Iar un sondaj realizat de CNA arată că fiecare al treilea moldovean e îngrijorat de corupţie. O îngrijorare mai mare se atestă doar în cazul sărăciei.
Toate cele spuse mai sus demonstrează un adevăr trist: Republica Moldova continuă să fie un stat măcinat de corupţie, în care înfloreşte contrabanda, în care instituţiile statului sunt subordonate politic, reformele – mimate, libertatea presei – existentă doar oficial etc. Şi această situaţie nu are cum să se schimbe atâta timp cât nu se va schimba abordarea guvernării. Deşi, sincer să fiu, mă îndoiesc că cei de la putere au capacitatea de a-şi schimba atitudinea. Mult mai real mi se pare scenariul schimbării guvernării. Poate atunci vom putea vorbi mai aplicat despre conceptul statului de drept, despre o bună funcţionare a instituţiilor democratice și despre implementarea reală a reformelor în Republica Moldova.
Timpul, 23 august 2013
