O lecţie necesară
Alegerile locale generale din 5 iunie 2011 au constituit o lecţie atât pentru clasa politică, cât şi pentru întreaga societate. Clasa politică a primit un semnal clar că nivelul de maturitate politică, dar şi de sensibilitate al societăţii este unul foarte înalt. Iar societatea a înţeles că efortul pentru asigurarea unei dezvoltări democratice, moderne trebuie să fie unul constant şi consecvent.
Certurile din Alianţă, manifestările pe cont propriu, tentativele reciproce ale membrilor Alianţei de a-şi pune piedici unul altuia, incapacitatea de a promova permanent un mesaj comun şi de a transmite cetăţenilor mesaje de unitate şi coeziune au determinat o diminuare a încrederii oamenilor în cei care astăzi conduc ţara. Acest lucru s-a văzut şi în Barometrul Opiniei Publice, care a fost prezentat în preajma scrutinului. Dar nici măcar pe ultima sută de metri, cei care reprezintă segmentul democratic nu au ştiut să tragă concluzii şi să acţioneze corespunzător. În rezultat, a fost afectat nu numai scorul general al partidelor democratice, ci şi a fiecărei formaţiuni în parte. Tot prin aceasta se explică şi faptul că Dorin Chirtoacă nu a învins în primul tur în alegerile din capitală.
Dar nu există bine fără rău. Rezultatele alegerilor locale generale ar trebui, în mod normal, să aibă efectul unui duş rece pentru politicienii ce reprezintă segmentul democrat. Acum, Alianţa urmează să se concentreze şi să-şi unească eforturile în lupta din turul doi pentru alegerea primarului de Chişinău. Venirea comuniştilor în premieră la conducerea totală a capitalei va fi un prim-pas spre revanşa la nivelul întregii ţări. Situaţia trebuie privită inclusiv prin prisma unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Victoria lui Dorin Chirtoacă în capitală va stăvili o posibilă revanşă comunistă, de aceea, acest obiectiv este unul prioritar pentru Alianţă, ca o precondiţie a aflării în continuare la guvernare în Republica Moldova.
Imediat după cucerirea postului de primar general al municipiului Chişinău, partidele democratice trebuie să lanseze procesul de constituire a alianţelor democratice în teritorii. Comuniştii vor ajunge la conducere doar în cele câteva raioane în care au obţinut deja majoritatea în consilii. Orice încercare a partidelor de orientare democratică de a face jocuri postelectorale cu comuniştii, pornind de la careva interese ale cuiva, va fi contraproductivă şi va submina însăşi dezvoltarea Republicii Moldova ca stat democratic. Însă, pentru ca aceste alianţe să reuşească, partidele democratice urmează să mai susţină un examen – sprijinul reciproc în turul doi a candidaţilor democraţi, care vor lupta pentru fotoliile de primar cu comuniştii. Aici, jocurile politice sau mimarea unei colaborări este inacceptabilă. Lupta electorală cu candidaţii comuniştii trebuie să fie un scop comun, bazat pe sinceritate şi pe efort real, iar competiţia în localităţile unde în turul doi au ieşit doi candidaţi exponenţi ai partidelor democratice trebuie să aibă la bază principiul corectitudinii şi respectului reciproc. Doar în aceste condiţii colaborarea eficientă între forţele democratice în perioada postelectorală va avea sorţi de izbândă, iar Republica Moldova va avea asigurat un viitor democratic.
Cât priveşte cetăţenii cu aspiraţii europene, concluzia, care se impune în urma scrutinului din 5 iunie 2011, este că fiecare vot contează şi că nimeni nu le va rezolva problemele în locul lor.
Să vedem dacă politicienii, dar şi alegătorii de orientare democratică, au înţeles lecţia dură, dar necesară, care le-a fost dată. Iar acest lucru îl vom afla deja pe 19 iunie 2011.
Timpul, 10 iunie 2011
