Republica Moldova are nevoie de o nouă Constituţie
Evenimentele politice din ultima perioadă au scos în evidenţă o problemă veche, pe care actuala guvernare s-a angajat să o rezolve acum câţiva ani, dar aşa şi nu a rezolvat-o. Mă refer la obiectivul fixat în programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană – adoptarea unei noi Constituţii. În continuare voi face o scurtă trecere în revistă a problemei legate de Constituţie, a eforturilor depuse în vederea soluţionării ei, dar şi a urmărilor acelei lipse de responsabilitate de care au dat dovadă unii politicieni, tratând-o cu superficialitate.
Cred că nu voi greşi dacă voi afirma că apariţia chestiunii în cauză datează cu ziua de 5 iulie 2000. Anume atunci, în cadrul reformei constituţionale care prevedea trecerea Republicii Moldova de la sistemul de guvernare mixt la cel parlamentar, s-au comis o serie de greşeli ce aveau să coste scump ţara noastră în anii următori. Atunci a fost introdus în Constituţie acel mecanism imperfect de alegere a şefului statului care a determinat criza politică din perioada 2009-2012(când Moldova a stabilit un record, rămânând fără Preşedinte aproape o mie de zile). Tot atunci au fost admise mai multe inexactităţi cu privire la iniţiativa populară de declanşare a unui referendum, interimatul funcţiei de Prim-ministru după demiterea Guvernului, activitatea organelor procuraturii etc. „Peticirea” în fugă a Legii Supreme a distrus caracterul ei unitar, dacă putem spune aşa, care garanta interpretarea şi aplicarea unică a Constituţiei. Iar dacă adăugăm la aceste neconcordanţe şi cele moştenite încă din perioada agrariană(introducerea în Constituţie a noţiunii de „limbă moldovenească”, contrar Declaraţiei de Independenţă, unde se spune clar că limba este română, dar şi prevederile ce stipulează statutul de neutralitate al Republicii Moldova, care este unul formal, în realitate fiind încălcat flagrant de către Federaţia Rusă), obţinem un tablou general deloc îmbucurător. Aşadar, Constituţia în vigoare este departe de a asigura buna funcţionare a unui stat democratic ce aspiră spre integrare în Uniunea Europeană.
Anume pornind de la această situaţie concretă, Mihai Ghimpu, în perioada când a exercitat funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi de Preşedinte interimar al Republicii Moldova, a declarat drept una dintre priorităţile mandatului său elaborarea unei noi Constituţii. Comisia specială, constituită prin decretul Preşedintelui interimar, a elaborat textul noii Constituţii şi l-a pus pe masa şefului statului. Însă unii politicieni au considerat absolut greşit că Mihai Ghimpu urmăreşte interese personale sau de partid şi au făcut tot posibilul pentru a torpila această iniţiativă. Şi astă în condiţiile în care şi PLDM, şi PD au acceptat includerea respectivului obiectiv în programul de guvernare. În context voi aminti doar de acea competiţie ce apăruse la un moment dat când PLDM, neglijând existenţa textului unei noi Constituţii, elaborat de Comisia specială, a anunţat despre o iniţiativă proprie în acest sens. Ulterior, s-a încercat extinderea unei asemenea preocupări la nivelul întregii Alianţe de guvernare, dar mişcările respective au avut un singur scop – de a „îngropa” iniţiativa lui Mihai Ghimpu, de a trece pe linie moartă textul Constituţiei la care au lucrat experţi cu renume.
Degeaba însă au jubilat acei care au crezut că i-au aplicat pe această cale o lovitură lui Mihai Ghimpu şi Partidului Liberal, căci nu a trecut mult timp şi au resimţit din plin efectul bumerangului. Or, situaţia generată de imperfecţiunea Legii Supreme s-a întors împotriva lor. Cât face numai polemica din ultima perioadă referitor la interimatul funcţiei de Prim-ministru. Iar cei care s-au opus cu înverşunare adoptării unei noi Constituţii, acum vorbesc de imperfecţiunea normelor constituţionale.
Prin urmare, Constituţia în vigoare poate să devină o bombă cu efect întârziat pusă la temelia stabilităţii în Republica Moldova. Nu e o exagerare, ci o constatare a unei stări de lucruri. Cine garantează că, atunci când vom ajunge din nou să alegem Preşedintele Republicii Moldova, nu ne vom ciocni de obstacole similare celor din perioada 2009-2012? Cine garantează că nu vom avea o nouă criză politică ce va dura ani de zile?
Noi nu avem dreptul să ignorăm iniţiativa populară de revizuire a Constituţiei, unele aspecte ce ţin de activitatea Guvernului, articolele ce se referă la limba de stat şi la statutul de neutralitate, dar şi alte modificări necesare, deoarece nu este exclus să ajungem la alegeri anticipate şi atunci noul Parlament va moşteni problemele vechi, fiind nevoit să calce pe aceeaşi greblă ca şi actualul.
Întrebarea este cum ar trebui adoptată noua Constituţie? Iar variante de răspuns sunt doar două: fie toate partidele parlamentare cad de acord şi votează noua Constituţie(lucru greu de înfăptuit, din cauza unor abordări diferite în chestiuni de principiu), fie noua Constituţie va fi adoptată în cadrul unui referendum, care ar putea avea loc odată cu eventualele alegeri parlamentare anticipate. Până la urmă, contează rezultatul. Şi acest rezultat trebuie să fie în folosul Republicii Moldova.
Timpul, 12 aprilie 2013
