Un plan diabolic
Ultimele evenimente legate de problema transnistreană anunţă schimbări decisive în procesul de reîntregire a Republicii Moldova. Reluarea negocierilor propriu-zise e încă departe, dar există deja unele semnale ce indică asupra faptului, că animaţia provocată de demararea negocierilor ar putea fi doar un paravan, după care se ascunde o nouă strategie a Rusiei. Moscova şi-a pregătit terenul, înlăturându-l de la putere pe odiosul Smirnov şi înlocuindu-l cu o persoană mai puţin compromisă. Până la urmă, s-a dovedit că A.Kaminski, candidatul declarat al Kremlinului pentru alegerile din decembrie din Transnistria, a fost o pistă falsă, iar participarea lui la cursa ”prezidențială” a avut un singur scop – de a-i crea lui Evgheni Șevciuk imaginea de independent, de om „curat”, atașat intereselor cetățenilor din stânga Nistrului.
Şi momeala, pare-se, a prins, căci după venirea lui Șevciuk la conducerea Transnistriei, au crescut brusc speranţele la Chișinău şi în alte capitale europene. Șevciuk a intrat repede în joc, a soluționat împreună cu autoritățile de la Chișinău chestiunea ce ține de transportarea mărfurilor pe calea ferată din Transnistria, a ”liberalizat” ușor comerțul din regiune cu implicarea Chișinăului, a reorganizat grupurile de experți (partea transnistreană). Totodată, desfăşurarea unui dialog normal între părţi este împiedicată de apariţia unor decizii şi acţiuni destructive: ”ministra” de externe de la Tiraspol a scos de la naftalină și a pus pe masa de negocieri Memorandumul Primakov (care prevede egalitatea în drepturi a Moldovei și Transnistriei, acordă dreptul Tiraspolului la activitate economică externă autonomă, legalizează șederea trupelor ruse în Moldova); ex-președintele rus Dmitri Medvedev l-a numit pe vicepremierul Dmitri Rogozin (cunoscut pentru șovinismul său și militant deschis pentru anexarea Transnistriei la Rusia) reprezentant special al șefului statului rus pentru Transnistria; Rusia a decis să majoreze pachetul de asistență financiară pentru Tiraspol, în încercarea de a face malul stâng mai atractiv decât malul drept al Nistrului, începând astfel transnistrizarea Republicii Moldova. Adică, în timp ce Chișinăul și unele cancelarii occidentale se îmbată cu apă chioară și aplaudă la fiecare întrevedere dintre Filat și Șevciuk, în paralel se aplică nişte stratageme ce nu prevestesc nimic bun pentru viitorul Republicii Moldova.
Nu este greu să ne închipuim care vor fi următorii paşi. În primul rând, propulsarea lui Rogozin pe segmentul transnistrean ar putea constitui o primă etapă spre recunoașterea statalității transnistrene. Ultranaţionalistul rus nici nu-și ascunde disprețul față de autoritățile din Republica Moldova. Pentru dânsul Chișinăul este ”un coteț unde se face multă zarvă”. Iar faptul că el, în 1992, a luptat cu arma în mână de partea transnistrenilor, confirmă ipoteza despre eforturile pe care cel mai probabil, apărătorul republicilor separatiste din fosta URSS, le va depune pentru recunoașterea statalității transnistrene.
În al doilea rând, se va reveni la ideea de federalizare a Republicii Moldova în baza a doi subiecți absolut egali în drepturi. La această concluzie ajungem urmărind acțiunile ”externelor” de la Tiraspol, care promovează tot mai insistent Memorandumul Primakov, de care practic toți uitaseră în ultima perioadă. O asemenea federație ar fi în detrimentul Chișinăului și al cursului de integrare europeană. Accederea transnistrenilor în organele puterii de la Chișinău, în baza unor cote de reprezentare stabilite la nivel federal, ar însemna că balanța se va înclina în favoarea forțelor ostile integrării europene. Ca să nu mai vorbim de un eventual drept de veto al Tiraspolului în privinţa politicii externe a țării, drept despre care s-a discutat și anterior în contextul unui model federativ de soluționare a diferendului transnistrean. Chișinăul ar deveni pur și simplu ostatic al unor interese imperiale, iar populația cu aspiraţii pro-europene din majoritară ar deveni minoritară.
În al treilea rând, se va miza pe transnistrizarea Republicii Moldova. ”Pompând” masiv bani în bunăstarea Transnistriei, Rusia speră să reaprindă nostalgiile cetățenilor de pe malul drept după ”trecutul îndestulat” și astfel raportul de forțe din societatea moldovenească s-ar schimba semnificativ în favoarea Estului. În plus, s-ar agrava o problemă cu care Moldova se confruntă și în prezent – preluarea de către mulţi cetățeni din localitățile de la frontiera administrativă, aflate sub jurisdicția Chișinăului, a așa-numitei cetățenii transnistrene în schimbul beneficiilor de ordin material (pensii, compensații, indemnizații mai mari).
Pentru a zădărnici implementarea acestui plan diabolic, Chișinăul trebuie să ia imediat o atitudine adecvată şi să taxeze neîntârziat acțiunile Moscovei și ale Tiraspolului, să sensibilizeze partenerii externi asupra stării reale de lucruri, să insiste pe chestiuni cu adevărat importante, cum ar fi: retragerea trupelor și armamentului rus din estul ţării, recunoașterea Rusiei ca parte în conflict, schimbarea formatului de negocieri în vederea reglementării conflictului transnistrean, cu acordarea statutului de mediatori și garanți SUA și UE etc. Dacă situaţia nu va fi gestionată de pe poziţia integrităţii Republicii Moldova, ne vom pomeni că am pierdut tot ce se putea de pierdut pe dimensiunea transnistreană.
Timpul, 1 iunie 2012
