Atacurile cibernetice şi Republica Moldova
În ultimul timp, mai multe ţări ale lumii s-au confruntat cu o nouă problemă – atacurile cibernetice masive, care sunt în stare să afecteze la modul serios economia, buna funcţionare a instituţiilor de stat şi chiar a instituţiilor din sfera de ocrotire a sănătăţii. Acest subiect m-a interesat întotdeauna, în special în perioada când deţineam funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică. De aceea, urmăresc cu mare atenţie tot ce se întâmplă în domeniul respectiv.
Astfel, după virusul WanaCrypt0r 2.0 sau, cum i se mai spune, WCry, care a „lovit” în luna mai, punând pe jar importante organizaţii internaţionale şi mai multe ţări, în această săptămână ne-am confruntat cu un nou atac – al virusului Petya (este un atac ransomware, care a afectat foarte multe companii din diferite zone ale Europei, cauzând pierderi financiare astronomice). Şi acest virus, spre deosebire de precedentul, s-a manifestat în imediata vecinătate a Moldovei, lovind inclusiv Belarus, dar mai ales Ucraina. Ţara vecină s-a pomenit practic în incapacitate de a face faţă acestui atac masiv şi, probabil, nu ar fi reuşit să remedieze situaţia dacă nu se implica NATO. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a spus deschis că atacul respectiv depăşise cu mult capacitatea de apărare şi reacţie a Ucrainei, de aceea a fost nevoie ca NATO să deschidă un fond special destinat securităţii cibernetice. El a menţionat că NATO şi în continuare va ajuta Ucraina din acest punct de vedere şi a declarat în context că atacurile cibernetice globale din mai şi iunie constituie o dovadă în plus cât de importantă este activizarea eforturilor în domeniul apărării cibernetice.
Cele relatate mai sus demonstrează că şi noi, Republica Moldova, ar trebui să acordăm o atenţie sporită securităţii cibernetice şi să ne pregătim de eventuale provocări de acest fel. Iar exemplul Ucrainei ne demonstrează ce se poate întâmpla dacă vom fi luaţi pe nepregătite. Şi nu trebuie să ne culcăm pe urechea cealaltă, spunând că Moldova e o ţară mică şi nu prezintă interes pentru cei ce stau în spatele unor astfel de atacuri. Infracţionalitatea din acest domeniu nu cunoaşte limite şi deseori, în goană după profit financiar sau urmărind alte interese, sunt lovite ţări ca cea în care trăim noi.
Este absolut clar că, dacă Ucraina nu a reuşit să facă faţă masivului atac cibernetic la care a fost supusă, nici Moldova nu ar reuşi să gestioneze eficient o eventuală situaţie de acest gen. Din acest punct de vedere, se impune o amplificare a colaborării noastre internaţionale în direcţia respectivă, în primul rând, cu NATO. Ştiu că unii privesc cu suspiciune NATO şi de câte ori se vorbeşte despre această structură internaţională, amintesc de principiul constituţional de neutralitate. Dar o colaborare cu NATO în problema prevenirii şi combaterii atacurilor cibernetice nu ar afecta principiul neutralităţii. Asta trebuie să o înţelegem şi să valorificăm la maximum o oportunitate reală pe care o avem. În caz contrar, ne putem pomeni într-o situaţie deloc plăcută.
