Cele două viteze ale Europei și Republica Moldova

Postat în Atitudini, Important | 1 comentariu

Absorbiți de evenimentele politice interne, majoritatea dintre noi au trecut cu vederea un eveniment important ce s-a consumat acum câteva zile. Mă refer la minisummit-ul de la Paris, cu participarea Președintelui francez, François Hollande, Cancelarului german, Angela Merkel, Premierului spaniol, Mariano Rajoy și Premierului italian, Paolo Gentiloni. La finalul întrevederii, cei patru lideri au enunțat conceptul „Europei cu două viteze”.

Ce înseamnă aceasta? Câteva țări din UE ar putea merge mai repede și mai departe în domenii ca apărarea, zona euro, prin intermediul aprofundării Uniunii economice și monetare, ca armonizarea fiscală și socială, ca tineretul și cultura. Unii s-au grăbit deja să pună diagnosticul că astfel Uniunea Europeană s-ar diviza în două tabere, că țările mai dezvoltate vor să scape de cele mai puțin dezvoltate etc. Iar alții au mers și mai departe, afirmând că astfel se pune cruce pe o eventuală extindere a Uniunii, ceea ce ar fi trebuit să îngrijoreze țări precum Republica Moldova.

Eu am o viziune diametral opusă față de cele menționate mai sus. În opinia mea, propunerea celor patru lideri europeni, de fapt, deschide calea spre relansarea UE, spre dezvoltarea acesteia în continuare și, în consecință, spre noi extinderi. În formula actuală, Uniunea Europeană seamănă cu o garnitură de tren supraîncărcată, care se mișcă mai greu decât ar fi fost necesar. Și acest lucru se întâmplă inclusiv ca urmare a celor mai noi provocări cu care se comfruntă UE și care anterior puteau fi prezise cu greu. Acum, detașându-se de restul țărilor, patru țări (nu e exclus să li se alăture și altele) își vor asuma rolul de locomotivă a UE. Cu cât mai puternică va deveni locomotiva, cu atât mai rapid se va mișca întreaga garnitură. Iar dacă aceasta va prinde viteză, vorbind la figurat, la ea vor putea fi atașate noi vagoane, adică noi state. Privit din acest punct de vedere, cred că minisummit-ul de la Paris trebuie tratat anume ca începutul relansării Uniunii Europene, dar nicidecum ca un semnal că UE se divizează și ulterior va dispărea, așa cum afirmă unii sceptici.