Rolul regional al Turciei și Republica Moldova
În ultimul timp, tot mai des răsună opinia că Turcia tinde să devină lider printre țările riverane la Marea Neagră, iar odată ce va obține acest statut, va dicta și regulile de joc ale întregii regiuni în raport cu marile puteri ale lumii – Rusia, China, SUA, UE etc.
Unii consideră că această tendință a Turciei se înscrie într-un parteneriat secret pe care l-ar avea cu Rusia, alții afirmă că Turcia, din noua postură, va promova camuflat interesele NATO în regiune, iar a treia categorie tratează problema prin intenția Turciei, de mai mulți ani, de a deveni parte a Uniunii Europene, făcând o analiză a posibilelor beneficii pe care le va avea întreaga regiune în cazul în care se va produce integrarea propriu-zisă. Pentru noi chestiunea prezintă interes din punctul de vedere al intereselor Republicii Moldova, în cazul în care se va dovedi că Turcia într-adevăr își dorește și va acționa consecvent pentru a obține statutul menționat mai sus. De aceea, vom examina problema anume din această perspectivă.
Primul scenariu – Turcia ar avea unele înțelegeri ascunse cu Rusia și, devenind lider în regiunea Mării Negre, va pune în aplicare planul respectiv. Intensificarea cooperării la Marea Neagră este un subiect ce ar trebui să ne intereseze și pe noi, regiunea având un potențial de dezvoltare enorm, care până acum nu a fost valorificat nici măcar în jumătate. Dar acest parteneriat urmează să aibă la bază interese strict economice. Chiar dacă în majoritatea organizațiilor regionale și globale există țări lider, cred că regiunea Mării Negre are un specific aparte și țările riverane își pot construi cooperarea eficientă și în lipsa unui asemenea lider. Cu atât mai mult că, în acest caz concret, există bănuiala rezonabilă că, la un moment dat, statutul de lider ar putea fi folosit în cu totul alte scopuri decât dezvoltarea cooperării regionale. De aceea, Republica Moldova trebuie să-și stabilească poziția în așa fel încât, beneficiind economic, să nu se pomenească atrasă în noi jocuri geopolitice, știind că Rusia reacționează foarte sensibil atunci când e vorba de politica externă a Republicii Moldova și de poziționarea țării în plan internațional.
Scenariul doi – Turcia urmărește scopul de a-și consolida pozițiile la Marea Neagră, urmând niște înțelegeri ascunse cu NATO. În ultima perioadă Turcia a dat tot atâtea motive de unele presupuse relații cu NATO, cât și cu Rusia. În general, Turcia a devenit extrem de importantă în politicile NATO și ale Rusiei pe fondul războiului din Siria, care durează de ani buni. Având relații apropiate cu Turcia și anumite înțelegeri ascunse, fiecare din forțele mondiale menționate poate influența asupra situației din Siria, iar că Siria ocupă o poziție de principiu și în poziționarea internațională a Rusiei, și în poziționarea internațională a NATO, nu este un secret pentru nimeni. Să admitem că Turcia va acorda preferință NATO, în detrimentul relațiilor cu Rusia. Ce va însemna aceasta la modul practic pentru Moldova? Prea puține! NATO și Turcia pot coopera în vederea problemei siriene, pot colabora în vederea consolidării pozițiilor Alianței Nord-Atlantice la Marea Neagră, pot coopera și în vederea apropierii dintre NATO și unele țări din regiunea respectivă, dar mai puțin în cazul Republicii Moldova. Țara noastră și-a constituit până acum propria relație de colaborare cu NATO și nu ar avea nevoie ca în această ecuație să apară intermediari. În curând la Chișinău va fi inaugurat un oficiu de legătură al NATO, care va facilita relația Moldovei cu această prestigioasă organizație internațională. Ar fi Moldova interesată de o eventuală abordare a sa de către NATO „la pachet” cu alte țări din regiunea Mării Negre? Evident că nu. Noi avem propria cale, stabilită de ceva timp, și anume ea trebuie urmată.
Scenariul trei – Turcia va continua calea de integrare europeană și, devenind lider la Marea Neagră, ar putea înlesni integrarea în Uniunea Europeană a altor țări din regiune. Teoretic, și această oportunitate poate fi luată în calcul, însă, dacă examinăm lucrurile din punct de vedere practic, ele apar în cu totul altă lumină. Turcia și-a declarat intenția de a adera la UE cu mult înaintea Republicii Moldova, dar țara noastră e mai avansată în acest proces, pentru că drumul Turciei spre UE a fost mereu plin de „hopuri”, care au ținut fie de legislația acestei țări, fie de tradițiile ei seculare, fie de specificul național, fie de conjunctura geopolitică la un moment sau altul. Unele motive pentru pronosticuri optimiste apăruseră după ce Turcia și UE ajunseseră la o înțelegere comună privind soluționarea crizei migranților, dar optimismul s-a risipit în scurt timp, ca urmare a dificultăților ce au ieșit în evidență, când a început implementarea înțelegerii respective. Mai mult decât atât, luând în calcul referendumul din Turcia și preconizatele întâlniri ale oficialilor turci cu diaspora turcă din unele țări ale UE, relațiile Turciei cu anumite state, cum ar fi Olanda sau Germania, s-au înrăutățit vizibil. Iar asta nu are cum să nu afecteze procesul de integrare a Turciei în UE. Din aceste considerente, e clar că Moldova are mai multe șanse de a deveni membră a UE acționând pe cont propriu, decât în cadrul unui „pachet” al țărilor de la Marea Neagră, din care ar face parte inclusiv și Turcia. În general, integrarea europeană a Republicii Moldova urmează a fi percepută strict pe filiera individuală, pentru a depinde doar de propriile progrese și reușite.
În concluzie, cred că Republica Moldova, urmărind cu atenție evoluțiile din regiunea Mării Negre, trebuie să accepte colaborările de ordin economic, încercând să obțină maximum beneficii din acestea, fără a se implica însă în jocuri geopolitice riscante, care ne pot costa scump în viitor.
Veaceslav Untilă pentru www.timpul.md
