Cum trebuie înţeles mesajul lui Wolf Dietrich Heim

Postat în Actual, Atitudini, Important | 1 comentariu

Urmăresc cu mare atenţie declaraţiile, opiniile, iniţiativele şi, în genere, toate evenimentele legate de problema transnistreană, deoarece tema respectivă m-a preocupat întotdeauna. Acum mă văd nevoit să fac unele precizări, care mi se par importante pe marginea polemicii referitor la o eventuală federalizare a Republicii Moldova.

Am crezut că acest subiect va fi epuizat odată cu vizita Preşedintelui Igor Dodon la Moscova, acolo unde s-au şi făcut declaraţii despre o posibilă revenire la Memorandumul Kozak sau la un document similar. Subiectul însă continuă să fie menţinut (nu ştiu dacă nu cumva artificial) în atenţia opiniei publice, iar previziunile ce se vehiculează poartă un caracter îngrijorător.

Atunci când se lansează astfel de declaraţii, nu putem neglija aspectul practic al chestiunii. Da, Preşedintele Igor Dodon are o viziune privind reglementarea problemei transnistrene şi aceasta este federalizarea. Dar are şeful statului pârghii suficiente şi sprijinul necesar pentru a implementa acest concept? Dincolo de faptul că federalizarea e total inacceptabilă pentru Republica Moldova (contravine şi Constituţiei, dar şi intereselor naţionale), există câteva scheme pentru şeful statului, pe care el ar putea miza.

Pentru a ajunge la federalizare, Igor Dodon trebuie să urmeze una din trei căi: 1) modificarea Constituţiei în Parlament, cu ulterioara promovare în Forul Legislativ Suprem a actelor necesare; 2) modificarea Constituţiei şi aprobarea documentelor aferente unei eventuale federalizări prin referendum; 3) impunerea ideii de federalizare pe agenda formatului actual de negocieri 5+2, cu scopul să i se dea curs în baza mecanismelor de funcţionare a acestui format.  

În Parlament este o majoritate pro-europeană, care pledează pentru soluţionarea problemei în baza actualei Constituţii a Republicii Moldova. Deci, pe această cale Igor Dodon nu ar avea nicio şansă. În cazul unui referendum, majoritatea cetățenilor ar vota împotriva federalizării Republicii Moldova, o confirmă şi cercetările sociologice. Deci, şi această cale e exclusă pentru Preşedinte. În cadrul formatului actual de negocieri, o astfel de soluţie nu ar trece din două motive: Chişinăul (guvernarea pro-europeană) ar fi împotrivă, dat fiind faptul că are o poziţie clară privind modul în care trebuie soluţionată problema transnistreană şi aceasta nu e federalizarea; OSCE, de asemenea, are o poziţie similară cu cea a Chişinăului, şi acest lucru este extrem de important. Evident, nu avem motive să presupunem că o astfel de soluţie ar fi susţinută de Ucraina, SUA şi UE. Pe fondul altor preocupări, prea puţină lume a atras atenţia recentei declaraţii a  Reprezentantului Special al OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, Wolf Dietrich Heim. „Dorim să ajungem într-un final la rezolvarea problemei transnistrene în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, cu un statut special pentru Transnistria, care ar garanta pe deplin drepturile omului, drepturile politice și sociale ale locuitorilor acestei regiuni”, a afirmat el. Această declaraţie constituie o garanţie în plus că lucrurile legate de soluţionarea diferendului transnistrean nu vor scăpa de sub control şi nu vor porni într-o direcţie nedorită.

Așadar, în lumina celor spuse mai sus, care sunt şansele de federalizare a Republicii Moldova?