Un nou pas spre internaționalizarea problemei transnistrene

Postat în Actual, Important | 1 comentariu

 În cadrul recentei sale vizite în Republica Moldova, Cord Meier-Klodt, reprezentantul special al președintelui în exercițiu al OSCE pentru problema transnistreană, a făcut o afirmație importantă care, pe fondul campaniei electorale a alegerilor prezidențiale, a fost trecută cu vederea.

Astfel, el s-a declarat satisfăcut de intenția autorităților de la Chișinău de a se concentra și mai departe asupra „chestiunilor care încă nu au fost discutate și implementate”. Oficialul a salutat faptul că „Guvernul RM și-a reiterat angajamentul ca la începutul anului viitor să fie implementat un concept politic nou, care va fi inclus în compartimentul internațional”.

Deci, putem concluziona că în dosarul transnistrean au apărut minimum trei noi componente: 1) în continuare se va discuta despre „chestiuni care încă nu au fost discutate și implementate” (și aici avem toate motivele să ne întrebăm dacă în discuție vor fi puse și subiecte din așa-numitul coș-III, care se referă la partea politică a problemei, de modelul în baza căruia ar urma să fie soluționat diferendul transnistrean); 2) în scurt timp, Guvernul va veni cu un concept politic nou privind soluționarea conflictului transnistrean (judecând după pozițiile enunțate de Executiv până în prezent, dar și reieșind din programul de activitate al actualului Guvern, aprobat de Parlament, conceptul nou ar trebui să pornească de la prevederile Constituției Republicii Moldova privind caracterul unitar și indivizibil al statului Republica Moldova, dar și de la prevederile Legii privind statutul special al raioanelor din stânga Nistrului, din 22 iulie 2005, care stabilește acordarea unui statut de autonomie în cadrul RM regiunii transnistrene); 3) noul concept politic va fi parte a unei agende internaționale mult mai ample și care, probabil, va aborda mult mai profund așa probleme ca cea transnistreană (în continuarea demersului Republicii Moldova de internaționalizare a diferendului transnistrean).

Toate acestea ne duc la gândul că suntem, dacă nu în pragul unor mari schimbări în procesul de soluționare a problemei transnistrene, atunci cel puțin vom asista la tentative serioase în acest sens. Și e firesc să apară întrebarea: ce au la bază aceste posibile schimbări și de ce e nevoie de un nou concept politic și de un nou pas spre internaționalizarea problemei transnistrene? Iar răspunsul e la suprafață. În contextul ultimelor evoluții în plan regional, mai ales în contextul situației din Ucraina, conflictul transnistrean a început să fie privit cu alți ochi de comunitatea internațională. La un moment dat se vorbea chiar la nivel internațional despre riscurile pe care le prezintă regimul separatist de la Tiraspol, armata rusă dislocată în Transnistria, dar și cel mai mare depozit de armament din Europa, necontrolat de autorități constituționale (cel de la Cobasna), pentru tensionarea situației din Ucraina.

Se auzeau chiar și temeri că din Transnistria ar putea porni un al doilea front anti-ucrainean, care ar fi pus în dificultate țara vecină, antrenată în conflictele separatiste din Donețk și Lugansk. Ca să nu mai pomenim de situația încordată legată de peninsula Crimeea. Așadar, opinia publică internațională a văzut că problema transnistreană, care poate nu a fost tratată cu atenția cuvenită în toată această perioadă, se poate dovedi acea buturugă mică ce avea să răstoarne un car mult mai mare, iar consecințele acestui „impact” s-ar fi resimțit la nivelul întregului continent, afectând nu doar stabilitatea și securitatea în regiunea din care facem noi parte, ci și cea continentală, în general.
În spatele declarației lui Cord Meier-Klodt pot fi întrevăzute și alte motive ce ar justifica necesitatea venirii cu un nou concept politic și includerea acestuia în compartimentul internațional.

E vorba de motivele „vechi”, dacă le putem spune așa, adică de faptul că focarul de instabilitate pe care-l prezintă Transnistria se află în imediata apropiere a frontierelor NATO și UE, România fiind membră a acestor organizații. Știind cu ce ochi privește Rusia colaborarea româno-americană, dar și cooperarea dintre România și NATO, și luând în calcul amenințările responsabililor de la Moscova că ar putea urma anumite mișcări de răspuns, dar și văzând (în baza exemplului Siriei) cum se poate comporta Moscova la nivel internațional, pornind de la un conflict local sau regional, probabil factorii de decizie ai NATO și UE se gândesc că a venit timpul să se întreprindă anumite acțiuni și pe segmentul transnistrean, pentru a se asigura că nu vor avea surprize neplăcute în viitorul apropiat chiar la propriile frontiere.

Toate acestea au creat o conjunctură favorabilă Republicii Moldova, care de mulți ani depune efort pentru soluționarea conflictului transnistrean prin internaționalizare. Acum Chișinăul nu are nevoie să convingă pe cineva că diferendul transnistrean nu e doar problema sa, ci una de nivel european – de acest lucru s-au convins toți. Rămâne doar să folosim destul de abil o situație internațională care ne avantajează pentru a rezolva o problemă veche de peste două decenii. Ce trebuie să facem? Să fim foarte atenți la fiecare detaliu pe care îl vom include în noul concept politic, pentru că acesta, în momentul prezentării lui partenerilor noștri externi, va deveni parte a unei abordări internaționale și nu va mai putea fi modificat. Stipulările conceptului urmează să fie cât mai exacte și mai concrete, încât să nu lase spații de interpretări, și să fie strict axate pe interesul nostru național. Și dacă vom reuși acest lucru, vom face un pas serios spre soluționarea problemei transnistrene prin internaționalizarea ei.

Trebuie să luăm în calcul și alt aspect important, care, de asemenea, ne avantajează și acesta ține strict de linia OSCE. În 2016 am fost cu toții martorii unei activizări fără precedent a Președinției în exercițiu a OSCE pe filiera transnistreană, iar rolul jucat de Cord Meier-Klodt în acest sens a fost unul remarcabil. În cadrul recentei sale vizite la Chișinău, înaltul oficial a dat asigurări că noul președinte în exercițiu al OSCE va susține aceeași linie de comportament și aceeași politică în raport cu Transnistria. În timpul președinției sale în OSCE, Germania a pus o bază solidă pentru evoluția în direcția reglementării problemei transnistrene, iar noul Președinte al OSCE va construi în continuare pe această bază. Cât privește autoritățile de la Chișinău, e de datoria lor să fie receptive și să nu rateze nicio oportunitate de a soluționa problema transnistreană în interesul țării.

Veaceslav Untilă/www.timpul.md