O nouă dovadă a impotenţei puterii
Am scris anterior şi am publicat un amplu material în care am demonstrat că actuala putere din Republica Moldova este impotentă, mai ales acum, când traversăm o perioadă extrem de importantă pentru prezentul şi viitorul țării. Mă refeream la lipsa de viziune, la incapacitatea de a evalua corect situaţia şi posibilele consecinţe, dar şi la lipsa de acţiune din partea guvernării, aducând drept exemplu situaţia din Găgăuzia, dar şi alte situaţii similare, în linii mari. Iată că la puţin timp după publicarea acelui articol, am primit o nouă dovadă a impotenţei şi, aş spune chiar, a laşităţii puterii. Aici mă refer la provocarea pe care a pus-o la cale Federaţia Rusă, acordând circa 300 milioane de ruble ca ajutor separatiştilor de la Tiraspol, iar guvernarea noastră s-a prefăcut că nimic nu se întâmplă.
Aceşti bani urmează să fie folosiţi de transnistreni pentru acordarea unui supliment la pensii. Şi nu este pentru prima dată când Rusia ajută administrația de la Tiraspol să achite acest supliment. Diferenţa este că de această dată totul s-a făcut într-un mod vizibil provocator şi chiar batjocoritor. Astfel, după ce Moscova a adoptat deschis decizia respectivă, fără să-i pese de faptul că, cel puţin oficial, Transnistria e parte a Republicii Moldova şi astfel se sfidează statalitatea şi neutralitatea noastră, liderul de la Tiraspol a convocat executivul regiunii şi iarăşi absolut deschis şi provocator a vorbit despre destinaţia acestor bani.
Problema este cu atât mai gravă cu cât în ultimii ani capătă amploare un proces destul de periculos pentru Republica Moldova – locuitorii mai multor sate din zona de securitate îşi iau aşa-numita cetăţenie a Transnistriei, inclusiv pentru a beneficia de pensii mai mari. Iar acestea sunt mai mari pentru că Rusia „are grijă” să le verse în conturi separatiştilor bani suficienţi pentru „suplimente la pensii”. Adică, în ochii noştri, are loc nu doar o finanţare directă a separatismului transnistrean, ci şi o cumpărare de cetăţeni ai Republicii Moldova, iar autorităţile tac!
Este greu de înţeles logica puterii. Oare chiar cei care conduc astăzi Republica Moldova nu-şi dau seama că tăcerea lor e criminală, pentru că încurajează separatismul și contribuie la reducerea numărului de cetăţeni? Oare nu e clar că, netaxat la timp, un astfel de comportament va evolua continuu, până când nu va mai fi posibilitate de cale întoarsă? Oare chiar atât de mare să fie frica în faţa ruşilor, încât să taci chitic când ţara ta este călcată în picioare în cel mai grosolan mod? Oare chiar atât de mult să conteze liniştea şi confortul personal, încât să nu-ţi pese că ne este luat nu doar teritoriul, ci şi oamenii? Întrebări de acest gen sunt o mulţime, dar am impresia că ne batem gura degeaba. Guvernarea e surdă, mută şi chioară la tot ce se întâmplă în jurul său. Te apucă disperarea când vezi atâta nepăsare. Iar unica consolare este că au mai rămas doar câteva luni până la alegerile parlamentare, când actuala guvernare nu va scăpa nesancționată pentru felul cum a gestionat treburile statului.
