O nouă configuraţie de securitate la frontiera Moldovei
Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko a anunţat că Ucraina va iniţia discuţii cu Alianţa Nord-Atlantică în scopul aderării la această organizaţie şi intenţionează să lanseze reforme pentru a accede la standardele NATO până în anul 2020. Cu siguranţă, această intenţie a Kievului este una serioasă, nu declarativă, or ţara vecină se confruntă cu grave probleme de securitate, cărora nu le poate face faţă singură. Cu atât mai mult că, în ultima perioadă, vedem o deschidere tot mai mare a NATO faţă de Ucraina (de exemplu, modul în care a reacţionat NATO la atacul cibernetic masiv la care a fost supus recent statul vecin). Iar dacă mai amintim în context şi de reacţia Rusiei la anunţul făcut de Kiev (destul de emotivă, de altfel), atunci tabloul devine cât se poate de clar.
De ce am considerat necesar să abordez acest subiect? Pentru că eventuala aderare a Ucrainei la NATO nu are cum să nu vizeze interesele țării noastre. Celălalt stat vecin (România) deja e membru al NATO şi, în cazul aderării Ucrainei la această organizaţie, NATO va ajunge la ambele frontiere ale Republicii Moldova. E o situaţie care trebuie luată în calcul la elaborarea politicilor şi strategiilor de securitate. Totodată, e cert că, în noua conjunctură, şi NATO va avea o atitudine deosebită faţă de Republica Moldova, iar aceasta nu are cum să nu se răsfrângă benefic asupra ţării noastre, dat fiind faptul că NATO e cel mai modern şi mai eficient spaţiu de securitate colectivă.
Prin urmare, chiar dacă Republica Moldova va rămâne în continuare un stat neutru, putem presupune că se vor amplifica relațiile de colaborare cu NATO. Moldova beneficiază de asistenţa NATO pe diverse planuri (distrugerea pesticidelor rămase din perioada sovietică, suport în cadrul programului „Parteneriat pentru pace” etc.), iar în noile condiţii această asistenţă ar putea spori.
Din alt punct de vedere, şi atenţia marilor cancelarii occidentale faţă de Moldova va fi alta, or acestea sunt direct interesate de politicile promovate de NATO în lume. Astfel, multe din problemele care acum sunt considerate doar ale Moldovei, vor fi privite ca potenţiale ameninţări pentru NATO, iar asta va determina un suport mai mare în depăşirea lor.
Ca să nu mai vorbim de faptul că va crește şi atenţia marilor cancelarii occidentale faţă de procesul de soluţionare a problemei transnistrene, nefiind exclus un nou pas în vederea internaţionalizării acestui subiect.
Cu alte cuvinte, preconizata aderare a Ucrainei la NATO, dar şi procesele conexe, ne vizează direct, chiar dacă nu toţi recunosc acest lucru.
