Câteva accente după ministeriala OSCE
Recenta reuniune a miniştrilor de externe din ţările OSCE a fost, incontestabil, una benefică Republicii Moldova. Mă refer în special la rezoluţia adoptată pe marginea lucrărilor acesteia, în care se menţionează că miniştrii de externe ai ţărilor membre ale OSCE consideră importantă creșterea frecvenței reuniunilor reprezentanților politici ai părților în 2015 și încurajează părțile să organizeze întrevederi la nivel înalt în privința reglementării problemei transnistrene.
Autorii declaraţiei au îndemnat mediatorii și observatorii din partea OSCE, Federației Ruse, Ucrainei, Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii „să-și dubleze eforturile coordonate și să utilizeze pe deplin potențialul lor de promovare a progresului în găsirea unei reglementări cuprinzătoare a conflictului transnistrean”.
Toate aceste momente, dar şi alte aspecte incluse în rezoluţie sunt importante, dar se mai impun câteva accente nu mai puţin importante, pe care miniştrii, fiind diplomaţi, nu și-au permis să le enunţe. În calitatea mea de politician, consider că pot spune eu aceste lucruri.
Așa cum am propus anterior, este necesară schimbarea formatului de negocieri. Adică, Rusia e declarată parte în conflict, potrivit Hotărârii CEDO în cazul grupului Ilaşcu, Tiraspolul trebuie exclus din această formulă, iar SUA şi UE urmează să aibă statut de mediatori cu drepturi depline, nu de observatori cum e în prezent. O temă de discuţie ar fi şi atragerea României în procesul de negocieri.
De asemenea, esenţial pentru reuşita reglementării paşnice a diferendului transnistrean este retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti din Transnistria şi introducerea în regiune a unei misiuni de pacificare sub mandat internaţional.
O altă condiţie pentru reuşita procesului de negocieri este purcederea la discuţiile din aşa-numitul coş trei, ce se referă la statutul politic pe care-l va avea Transnistria în componenţa Republicii Moldova. Până acum s-au discutat doar chestiuni de ordin economic, umanitar, social etc. şi toţi s-au convins că, în realitate, negocierile au bătut pasul pe loc, iar reglementarea problemei transnistrene nu a avansat.
