Despre securitatea naţională a Republicii Moldova
Republica Moldova este un stat slab, în care securitatea naţională se reduce la o declaraţie frumoasă şi nimic mai mult. Şi statul a devenit slab în primul rând ca urmare a acţiunilor sau inacţiunilor conducătorilor săi, care, cu mici excepţii, nu au avut şi nici nu au verticalitate. Astfel, majoritatea conducătorilor ţării în cele mai bine de două decenii de independenţă nu doar că nu au făcut nimic pentru a spori securitatea alimentară, energetică, economică, militară, ci au întreprins măsuri, au luat decizii care au agravat considerabil starea de lucruri. Astăzi Republica Moldova, care pretinde că se integrează în Uniunea Europeană, este în mare parte dependentă de Federaţia Rusă, iar cei de la putere nu par a fi deranjați de situația respectivă, acţionând probabil la indicaţiile primite de la Moscova.
Nu ştiu dacă e cazul să amintesc că nu s-a făcut practic nimic pentru redirecţionarea pieţelor de desfacere a produselor moldoveneşti. Chiar şi atunci când Rusia şi-a bătut joc deschis de Republica Moldova, impunând, în repetate rânduri, embargouri la vinurile moldoveneşti și la produsele fitosanitare, conducătorii noştri au continuat să se umilească în faţa „fratelui mai mare” de la răsărit, aşteptând ca acesta să se „îmbuneze” şi să ne primească din nou la masa lui. Toate declaraţiile privind reorientarea exporturilor spre Europa au fost numai de ochii lumii şi de asta se poate convinge oricine va face o scurtă retrospectivă a statisticii oficiale. Şi nu e vorba de europeni în acest context care, cu adevărat ne-au oferit noi oportunităţi, ci de conducerea ţării noastre, care nu a ştiut să creeze condiţii necesare și să stimuleze redirecţionarea exportului. Desigur, o parte din vină o au aici şi exportatorii, dar nu cred că, dacă lor li s-ar fi creat condiţii avantajoase la nivel de stat pentru a-şi revedea poziţiile, ei le-ar fi neglijat.
O situaţie similară se atestă şi în cazul securităţii energetice. Republica Moldova continuă să fie dependentă de resursele energetice oficiale ale Rusiei sau controlate de agenţi economici din Federaţia Rusă. De fiecare dată când ruşii ne-au umilit, impunându-ne condiţii vădit discriminatorii şi nefavorabile, noi am plecat tăcuţi capul. Moscova a mai folosit anterior aceste pârghii pentru a ne șantaja, atunci când închidea gazele în toiul iernii, lăsând populația băștinașă să îndure frigul. Şi dacă în ultima perioadă în actualitate a revenit subiectul asigurării unor surse energetice alternative (gazoductul Iaşi-Ungheni, reţelele de tensiune înaltă Bălţi-Suceava şi Goteşti-Fălciu etc.), aici nici pe departe nu este meritul conducerii Republicii Moldova, ci al României și al Uniunii Europene. Adică, partenerii noştri occidentali îşi fac datoria faţă de noi, dar, dacă e să fiu sincer, nu sunt sigur că autorităţile Moldovei vor accepta în final să se folosească de mâna de ajutor pe care ne-o întind ei. S-ar putea ca aceste proiecte bune, care ar spori nivelul securităţii statului, pur şi simplu să fie abandonate, neglijate din nedorinţa celor ce conduc Republica Moldova de a supăra Federaţia Rusă.
Nu exagerez deloc când fac astfel de afirmaţii, deoarece actuala conducere a țării continuă să ne ofere în permanenţă dovezi de servilism faţă de Rusia, cedând noi şi noi poziţii la capitolul securitate naţională. Să luăm drept exemplu cazul Băncii de Economii, despre care Partidul Liberal a vorbit insistent în ultimele luni, avertizând asupra pericolelor existente. Încă din toamna anului trecut, noi am atenţionat că se urmăreşte înstrăinarea unicii bănci de stat din Moldova, cu posibila trecere a acesteia sub controlul Kremlinului. Şi iată că acum câteva zile a venit şi confirmarea – în acţionariatul Băncii, cu o cotă impresionantă, a apărut o instituţie bancară din Rusia, preşedinte al Consiliului de administraţie al căreia este nimeni altul decât premierul rus Dmitri Medvedev. Iar dacă mai adăugăm aici că noul preşedinte al Consiliului de administraţie al BEM este un om de afaceri stabilit în Rusia şi care este cunoscut ca având trecere la anumite cercuri de decizie din Moscova, atunci lucrurile devin dureros de clare.
În context, nu pot trece cu vederea nici cedarea Aeroportului Internaţional Chişinău unei companii din Rusia. Şi nu e vorba de o companie cu renume internaţional, ci de una obişnuită, care operează în deosebi la nivel regional în Rusia. Experţii în domeniu au menționat deja că astfel se deschide o „portiţă rusească” în preajma Chişinăului, care ar putea fi folosită în caz de necesitate, inclusiv împotriva intereselor Republicii Moldova. Despre cum s-a făcut concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău s-a scris şi s-a vorbit destul şi sunt sigur că la această temă încă se va reveni, şi nu sub aspect pozitiv.
Acestea fiind spuse, mă întreb în ce măsură este protejată Republica Moldova de eventuale pericole externe, dacă şi-a pierdut în totalitate securitatea naţională? Întrebarea nu este deloc întâmplătoare, mai ales acum, când urmărim ce face Rusia în Ucraina. Şi dacă Ucraina încă mai rezistă provocărilor și presiunilor, nu cred că acelaşi lucru îl vom putea spune şi despre Republica Moldova. Ținând cont de actuala situație geopolitică tensionată la maximum, nu este exclus că, pe la sfârșitul lunii noiembrie, începutul lunii decembrie, în funcție de rezultatele alegerilor parlamentare ce se vor desfășura toamna aceasta în Moldova, Moscova ar putea sista livrarea gazelor către țara noastră.
Noi suntem vulnerabili în faţa ruşilor începând de la capitolul securitate alimentară şi energetică şi terminând cu securitatea economică şi militară. Şi cel mai interesant este că ne-am făcut-o cu mâna noastră sau, mai bine zis, ne-au făcut-o conducătorii noştri, care oficial ne integrează în Uniunea Europeană, iar în realitate nu fac decât să crească și mai mult dependența Republicii Moldova față de Federația Rusă.
Timpul, 9 mai 2014
